démon (démoni) s. m. Drac diavol. Var. (Mold.) dimon. Mr. dhemon. Ngr. δαίμων in parte prin intermediul sl. demonĭ (Tiktin; cf. Vasmer Gr. 51). Sec. XVII popular cu forma mold. mai ales aplicata la copii (Iordan Dacor. VII 140 combatind explicatzia lui Philippide Principii 236 care se gindea la o alterare prin tabú). Der. demonic (var. demoniac) adj. cuvinte culte din gr. δαιμωνι(α)ϰός; indemonit adj. (posedat de diavol) inv. folosit de Cantemir.