demon¹ sm [At: (a. 16501675) GCR I 222/6 / V: (irg) dim~ (inv) ~niu / Pl: ~i / E: fr démon lat daimon ngr δαίμων] 1 Spirit mai ales rau care ar inspira pe om in vorbele atitudinile sau faptele sale. 2 (Fig) Inclinatzie spre ceva. 3 (In religiile creshtina mozaica shi mahomedana) Fiintza imaginara considerata drept intruchipare a spiritului rau Si: drac diavol (pop) necuratul satana (fam) aghiutza. 4 (Inv) Idol. 5 (In scrierile romanticilor) Personificare a eroismului a curajului a razvratirii shi uneori a frumusetzii fizice. 6 (Fig) Persoana amagitoare care ispiteshte pe altzii la fapte rele. 7 (Pex) Om rau. 8 (Fam) Epitet pentru un copil neastamparat zburdalnic shtrengar. 9 (In gandirea mitica shi in poezie) Geniu al nelinishtii care starneshte dorintze pasiuni etc. 10 (Reg; if dimon) Epitet pentru un om nesimtzitor greoi la mers.