DAMBLÁ damblale s. f. 1. (Pop.) Apoplexie paralizie. ♦ Acces de furie cu nabadai. 2. Fig. (Fam.) Chef pofta pasiune. Din tc. dambla.

dambla sf [At: NECULCE LET. II 425/36 / V: (inv) ~mla (reg) damla / Pl: ~ale / E: tc damla] 1 (Ivp; adesea precedat de verbe k: a lovi a veni a cadea a pali etc.) Paralizie. 2 (Inv) Tetanos. 3 (Fam; pex) Acces de furie. 4 (Reg; fig; ie) A lovi (pe cineva) ~ua A innebuni. 5 (Fam) Deprindere neobishnuita ciudata Si: ciudatzenie manie. 6 (Ie) A(shi) face ~ua A(shi) satisface dorintza sau capriciul. 7 (Reg; ie) A avea ~ la ceva sau la cineva A dori ceva. 8 (Iae) A fi indragostit de cineva. corectata

DAMBLÁ s. f. 1. (Pop.) Apoplexie paralizie. ♦ Acces de furie nabadai. 2. Fig. (Fam.) Chef pofta pasiune. Din tc. dambla.

DAMBLÁ damblale s. f. 1. (Popular) Apoplexie paralizie (regional) guta (2). A murit in patruzeci shi shase pe vara de dambla. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 116 6/4. K fulgerul ma sageata un gind sinistru: un atac de dambla!... Sint pierdut!... CARAGIALE O. II 312. ◊ (In legatura cu verbele «a lovi» «a izbi» etc.) Batrinul Nour fulgerat de dambla nu mai ieshi decit foarte rar din odaia lui. SADOVEANU O. I 265. In mintea mea aburita miji frica sa nu ma fi lovit damblaua! M. I. CARAGIALE C. 8. Cind afla adevarul cazu jos de suparare shi izbit de dambla ishi dete in curind duhul. MACEDONSKI O. III 57. 2. Acces de furie nabadai. Pe grec il apuca damblaua cind auzea numele lui Spirca. CONTEMPORANUL VI₁ 117. 3. Fig. (Familiar) Dorintza chef pofta.

DAMBLÁ ~le f. pop. 1) Stare patologica constand in afectarea sistemului nervos manifestata prin incapacitatea de a face mishcari voluntare; paralizie. 2) Acces de manie nestavilita; nabadai. 3) fam. Dorintza (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; pofta. ◊ Ashi face ~ua ashi face cheful. [Art. damblaua; G.D. damblalei] /<turc. dambla

damblà (damla) 1. apoplexie: l’a lovit damla AL. [Mold. damla = turc. DAMLÀ lit. picatura (cauza boalei crezanduse c’ar fi nishte picaturi cazute din creieri) asociatziune de idei familiara sinonimelor càpie cataroiu shi guta].

damblá f. (turc. damla picatura apoplexie; ngr. damlás. P. intzeles cp. cu capie shi guta ĭar p. mbl. ild. ml cp. cu jimbla). Apoplexie. Paralizie. Fig. Atzĭ face damblaŭa atzĭ face obiceĭu gustu tabietu. V. cataroĭ.

damla sf vz dambla

damlà f. Mold. v. dambla.

damblá (pop. fam.) s. f. art. dambláua g.d. art. damblálei; pl. damblále art. damblálele

damblá s. f. art. dambláua g.d. art. damblálei; pl. damblále

dambla blale.

DAMBLÁ s. v. apoplexie capriciu chef fandoseala fantezie fason fitza ictus apoplectic maimutzareala moft naz paralizie pofta prosteala sclifoseala toana.

dambla s. v. APOPLEXIE. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALA. FANTEZIE. FASON. FITZA. ICTUS APOPLECTIC MAIMUTZAREALA. MOFT. NAZ. PARALIZIE. POFTA. PROSTEALA. SCLIFOSEALA. TOANA.

BURUIANADEDAMBLÁ s. v. sanishoara.

buruianadedambla s. v. SANISHOARA.

damblá (damblále) s. f. 1. Paralizie apoplexie. 2. (Arg.) Capriciu chef pofta. Mr. damlae dambla megl. damla. Tc. damla „guta” (SHeineanu II 153; Meyer 60) cf. ngr. νταμπλᾶς alb. dambla bg. damla. Dupa Iogu GS VI 383 sensul al doilea sar explica printro confuzie cu tc. damar „capriciu”; ipoteza greu de admis; trebuie plecat mai curind de la sensul expresiei ai veni damblaua „a paraliza” considerat k ceva foarte brusc shi neashteptat. Der. damblagiu s. m. (paralitic; Arg. prost tont; Arg. traznit nebun) din tc. damlali (Meyer Neugr. St. II 69); damblageala s. f. (paralizie; Arg. nebunie sminteala); damblagi vb. (a paraliza).

al apuca damblaua / dracii / pandaliile expr. (pop.) a se infuria foarte tare.

al lovi damblaua expr. 1. a paraliza a suferi o criza de apoplexie. 2. a se enerva foarte tare.