damblá (damblále) s. f. 1. Paralizie apoplexie. 2. (Arg.) Capriciu chef pofta. Mr. damlae dambla megl. damla. Tc. damla „guta” (SHeineanu II 153; Meyer 60) cf. ngr. νταμπλᾶς alb. dambla bg. damla. Dupa Iogu GS VI 383 sensul al doilea sar explica printro confuzie cu tc. damar „capriciu”; ipoteza greu de admis; trebuie plecat mai curind de la sensul expresiei ai veni damblaua „a paraliza” considerat k ceva foarte brusc shi neashteptat. Der. damblagiu s. m. (paralitic; Arg. prost tont; Arg. traznit nebun) din tc. damlali (Meyer Neugr. St. II 69); damblageala s. f. (paralizie; Arg. nebunie sminteala); damblagi vb. (a paraliza).