apoplexie sf [At: (a. 1725) MAG. IST. IV 134/21 / V: (inv) ~lix~ / Pl: ~ii / E: fr apoplexie lat apoplexia] 1 (Med) Paralizie mai mult ori mai putzin completa pricinuita de o hemoragie cerebrala Si: (pop) dambla guta. 2 (Pop; is) ~ trasnitoare (sau fulgeratoare) Apoplexie care provoaca moartea imediata.

APOPLEXÍE apoplexii s. f. Suprimare subita a functziei unui organ cauzata de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. V. dambla. Apoplexie cerebrala. ◊ Unchiu tau Panait este foarte greu bolnav; la lovit iar apoplexia shi doctorii nu mai dau nici o sperantza de scapare. CARAGIALE O. II 145. ◊ (Invechit) Apoplexie trasnitoare v. trasnitor.

APOPLEXÍE apoplexii s. f. Suprimare subita a functziei unui organ cauzata de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. Fr. apoplexie (lat. lit. apoplexia).

APOPLEXÍE s.f. Suprimare subita a functziilor unui organ a mishcarii shi a sensibilitatzii cauzata de o hemoragie cerebrala sau de astuparea unui vas capilar fara k respiratzia shi circulatzia sa fie intrerupte. [Gen. iei. / < fr. apoplexie cf. lat. gr. apoplexia].

APOPLEXÍE s. f. 1. pierdere totala a cunoshtintzei provocata de ruptura unui vas din creier urmata de hemoragie. 2. boala a plantelor datorata caldurilor excesive ducand la uscarea lor brusca. (< fr. apoplexie lat. gr. apoplexia)

APOPLEXÍE apoplexii s.f. Pierdere brusca a cunoshtintzei shi a posibilitatzii de mishcare datorata in special unei hemoragii cerebrale.

APOPLEXÍE ~i f. Stare patologica care consta in pierderea brusca a cunoshtintzei cauzata de o hemoragie cerebrala. [G.D. apoplexiei; Sil. pople] /<fr. apoplexie lat. apoplexia

apoplexie f. dambla boala care aduce o pierdere neashteptata (in total sau in parte) a simtzirilor shi a mishcarii rezultand mai intotdeauna din urcarea sangelui la cap: atac de apoplexie.

*apoplexíe f. (vgr. apoplexía. V. emiplexie. Med. Dambla cataroĭ o boala care suspenda indata simtzu shi mishcarea (din pricina gramadiriĭ de singe la creĭer) shi nu lasa de cit respiratziunea shi circulatziunea (paralizie) saŭ chear ucide pe loc. Congestiune la plaminĭ saŭ la alt organ.

apoplixie sf vz apoplexie

apoplexíe (pople) s. f. art. apoplexía g.d. art. apoplexíei; pl. apoplexíi art. apoplexíile

apoplexíe s. f. (sil. ple) art. apoplexía g.d. art. apoplexíei; pl. apoplexíi art. apoplexíile

apoplexie xiei gen. a.

APOPLEXÍE s. (MED.) ictus apoplectic (pop.) atac dambla (inv. shi reg.) cataroi (reg.) shlag (prin Transilv.) guta.

APOPLEXIE s. (MED.) ictus apoplectic (pop.) atac dambla (inv. shi reg.) cataroi (reg.) shlag (prin Transilv.) guta.

apoplexíe (apoplexíi) s. f. Atac cerebral dambla. Ngr. ἀποπληξία (sec. XVII) shi mai tirziu din fr. apoplexie. Der. (din fr.) apoplectic adj.