APOPLEXÍE apoplexii s. f. Suprimare subita a functziei unui organ cauzata de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. V. dambla. Apoplexie cerebrala. ◊ Unchiu tau Panait este foarte greu bolnav; la lovit iar apoplexia shi doctorii nu mai dau nici o sperantza de scapare. CARAGIALE O. II 145. ◊ (Invechit) Apoplexie trasnitoare v. trasnitor.