DAMBLÁ damblale s. f. 1. (Popular) Apoplexie paralizie (regional) guta (2). A murit in patruzeci shi shase pe vara de dambla. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 116 6/4. K fulgerul ma sageata un gind sinistru: un atac de dambla!... Sint pierdut!... CARAGIALE O. II 312. ◊ (In legatura cu verbele «a lovi» «a izbi» etc.) Batrinul Nour fulgerat de dambla nu mai ieshi decit foarte rar din odaia lui. SADOVEANU O. I 265. In mintea mea aburita miji frica sa nu ma fi lovit damblaua! M. I. CARAGIALE C. 8. Cind afla adevarul cazu jos de suparare shi izbit de dambla ishi dete in curind duhul. MACEDONSKI O. III 57. 2. Acces de furie nabadai. Pe grec il apuca damblaua cind auzea numele lui Spirca. CONTEMPORANUL VI₁ 117. 3. Fig. (Familiar) Dorintza chef pofta.