crancen ~a [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i ~e / E: vsl кржчепий rs кручина] 1 a (Inv) Necopt. 2 a (Inv) Crud. 3 a (Inv; d. carne) Cu sange. 4 a (Inv; d. carne) Nefript. 5 a (Inv; d. oameni) Amenintzator. 6 a (Inv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; if ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Ingrozitor. 9 a (Fig) Strashnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

CRANCEN¹ adv. Cu violentza. /<sl. krontzina

CRANCEN² ~a (~i ~e) Care este caracterizat prin invershunare prin cruzime; plin de violentza; violent; crunt. /<sl. krontzina

crancen a. cumplit grozav: lupta crancena. [Slav. KRÕCĬNA manie (cf. a se incrancena)].

CRINCÉN A crinceni e adj. Cumplit ingrozitor inspaimintator invershunat aprig crud feroce violent nemilos. In lupta crincena care se da pe plan ideologic intre capitalism shi socialism intarirea continua a ideologiei socialiste combaterea necrutzatoare a putredei ideologii burgheze constituie o conditzie principala a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 329 1/1. Itzi sint mama team facut shi team crescut in crincene nevoi. CONTEMPORANUL VII 504. Pavel izbind cu picioarele in soba o shi darma la pamint. SHi in buimaceala aceea trezinduse cu Ion fatzan fatza unde nu se incinge intre dinshii o bataie crincena. CREANGA A. 112. Fig. Toroioaga cale grea Crincenai costisha ta Fara brad fara izvor Fara nici un firishor Numa piatra shi zanoaga SHi steiuri de stinca seaca... DESHLIU M. 63. ◊ (Adverbial) Cirmuindushi crincen SHargul de zabale SHil arunca fulger Pe intoarsa cale. TOMA C. V. 101. Din naltul cerdac imparatul Da vintului parul sau nins SHi crincen roteshte privirea Pe crunt innoratul intins. TOMA C. V. 65. Oh! Vlade cit de crincen tzia greshit Iarto scapo. DAVILA V. V. 174.

críncen a adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ invershunat] d. krončina holera). Crunt grozav invershunat: lupta crincena. Adv. In mod crincen.

crancen adj. m. pl. cranceni; f. crancena pl. crancene

crancen adj. m. pl. cranceni; f. sg. crancena pl. crancene

CRANCEN adj. adv. 1. adj. adv. v. rau. 2. adj. v. invershunat.

CRINCEN adj. adv. 1. adj. adv. aprig aspru barbar brutal ciinos crud crunt cumplit feroce fioros hain inuman necrutzator neiertator neimblinzit neinduplecat neindurat neindurator nemilos neomenos neuman rau salbatic singeros violent (livr.) sanguinar (inv. shi pop.) nasilnic (inv. shi reg.) tare (reg.) pogan (Mold. shi Bucov.) avan hapsin (inv.) jestoc neomenit sanguinic salbaticos sireap (fig.) dur negru. (Om ~; se poarta ~.) 2. adj. aprig aspru crud crunt cumplit incrincenat indirjit invershunat neimpacat nepotolit singeros vajnic violent (inv.) crincenit tare (fig.) incleshtat. (O lupta ~.)

crincen (crancena) adj. Crud cumplit atroce singeros nemilos. Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich Slaw. Elem. 27; Cihac II 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur Rom. LIII 384) care apare numai cu sensul de „epilepsie” dar care trebuia sa insemne shi „turbare furie” cf. krąčinjati sę „a turba” rus. kryčenji „violent” (Skok 67). Der. (in)crincena vb. (a inspaiminta a teroriza); crincenie s. f. (cruzime ferocitate).