CONT conturi s. n. 1. Instrument fundamental de stocare a datelor contabile care exprima valoric in ordine cronologica shi sistematica existentza shi mishcarile unui anumit mijloc economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Cont bancar = cont deschis la o banca pe numele unui client. ♦ Evidentza acestor operatzii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la raspundere pentru cele spuse sau facute. A da (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentziilor sale; a se justifica. A tzine cont (de ceva) = a avea in vedere a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva) pe seama (cuiva sau a ceva). Din fr. compte it. conto. Cf. germ. Konto.

cont² sn [At: EMINESCU N. 80 / V: (inv; dupa fr) compt cónta (inv; dupa it) conto / Pl: ~uri/ E: fr compte it conto cf ger Konto] 1 Socoteala scrisa alcatuita din doua partzi debit shi credit care exprima valoric in ordine cronologica shi sistematica existentza shi mishcarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. 2 Evidentza a acestor operatzii. 3 (Lpl; is) Curte de ~uri Institutzie superioara de stat insarcinata cu controlul shi verificarea cheltuielilor publice. 4 (Ie) A trece Ia (sau in) ~ A inscrie o nota de plata la rubrica datoriilor cuiva. 5 (Ie) A cere (cuiva) ~ A trage pe cineva la raspundere pentru cele spuse sau facute. 6 (Ie) A da (cuiva) ~ A da cuiva lamuriri asupra faptelor sau socotelilor sale Si: a justifica. 7 (Fig) Seama. 8 (Ie) A tzine ~ (de ceva) A lua ceva in considerare. 9 (Ie) Pe ~ propriu Pe propria raspundere. 10 (Iae) Independent. 11 (Ie) In ~ul (cuiva sau a ceva) Pentru cineva sau ceva. 12 (Fig; in poezia populara; lpl) Complicatzie. 13 Nota de plata. 14 (Ie) A vinde sau a cumpara pe ~ A vinde sau a cumpara pe credit pe datorie.

CONT conturi s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua partzi (debit shi credit) care exprima valoric in ordine cronologica shi sistematica existentza shi mishcarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidentza acestor operatzii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentziilor sale; a se justifica. A tzine cont (de ceva) = a avea in vedere a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva) pe seama (cuiva sau a ceva). Din fr. compte it. conto. Cf. germ. Konto.

CONT conturi s. n. 1. Fiecare dintrediviziunile operatziilor contabile dintro intreprindere constind in inregistrarea existentzei shi mishcarilor unui mijloc economic (materiale numerar etc.) ale unui proces economic (de productzie de desfacere etc.) sau ale unei surse economice (finantzare creditori etc.) pe o perioada determinata. ♦ Evidentza acestor operatzii tzinuta intro forma regulata (pe fishe sau in registre). Intreprinderile de stat varsa beneficiile la conturi speciale la Banca R.P.R. Cont curent v. curent. Cont de economii = evidentza de valoarea economiilor realizate in regimul socialist de un muncitor intro anumita perioada. Conturile de economii contribuie la educarea comunista a oamenilor muncii. ▭ Extras de cont v. extras. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la raspundere a cere socoteala. Va cerem cont:...pentru Rapirea trudei noastre de milenii. TOMA C. V. 222. A da (cuiva) cont =a da lamuriri asupra faptelor sau intentziilor sale a da socoteala a da seama a se justifica. Nu miai spus ce ocupatzie tziai gasit. Ce te intereseaza pe tine? izbucneshte Haralambie Oantza. Ma priveshte pe mine shi nam satzi dau cont. SAHIA N. 95. A tzine cont (de ceva) = a avea in vedere a lua in considerare. Pe cont propriu = pe raspundere personala din initziativa shi executare proprie in mod independent. Ia hotariri pe cont propriu. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva) pe seama (cuiva sau a ceva) (in economia socialista in legatura cu depashirile de plan) Multe intreprinderi shiau luat angajamentul sa dea produse in contul anului viitor.

CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operatziilor contabile ale unei intreprinderi constand in inregistrarea cheltuielilor shi a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidentza acestor operatzii. 2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tzine cont (de ceva) = a avea in vedere a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< it. conto germ. Konto fr. compte].

CONT s. n. 1. operatzie contabila cuprinzand cele doua partzi (debit shi credit) care exprima valoric (shi cantitativ) existentza shi mishcarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ◊ evidentza acestei operatzii. 2. a trece in ~ = a inscrie la rubrica datoriilor; a tzine ~ (de ceva) = a lua in considerare; pe ~ propriu = pe proprie raspundere. (< it. conto germ. Konto fr. compte)

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatzii constand din debit shi credit care exprima valoric existentza shi mishcarea unui mijloc sau proces economic intro anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contzine astfel de operatzii. * A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; ashi bate joc. A tzine ~ de ceva a tzine seama de ceva; a lua in consideratzie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptatzi. Pe ~ propriu din proprie initziativa shi pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretzul unei consumatzii intrun local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

cont n. 1. socoteala: a face un cont; cont curent contabilitate intre doua persoane dintre care una primeshte shi da bani pentru cealalta; Curtea de conturi instituita pentru a verifica conturile administratziunilor Statului; 2. fig. raport amanuntzit seama: a da cont de o misiune; a tzinea cont de purtarea sa (=fr. compte).

cont n. pl. urĭ (fr. compte it. conto d. lat. cómputus cont computare a socoti la un loc. V. acont scont deputat imput). Socoteala sama: a face contu cheltuĭelilor. Raport sama: daŭ cont de insarcinarea mea. Pe cont pe credit pe datorie. TZin cont ĭaŭ in sama ĭaŭ act. Cont curent contabilitate intre doĭ inshĭ dintre care unu primeshte shi da banĭ p. cellalt. Inalta Curte de Conturĭ ashezamint care verifica conturile administratziunilor statuluĭ. Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta luĭ) pe contu meŭ (taŭ luĭ) cu baniĭ meĭ (taĭ luĭ).

cont s. n. pl. cónturi

cont s. n. pl. cónturi

cont turi.

CONT s. 1. (CONT.) partida. (Mijloc economic inscris in ~.) 2. seama socoteala (fig.) spate spinare. (Cate nu i se puneau in ~!)

CONT s. 1. (CONT.) partida. (Mijloc economic inscris in ~.) 2. seama socoteala (fig.) spate spinare. (Cite nu i se puneau in ~!)

cont (cónturi) s. n. Socoteala. Var. (inv.) conta. It. conto sau germ. Konto sau fr. compte (sec. XIX). Der. conta vb. (a socoti a calcula); contabil s. m. din fr. comptable; contabilitate s. f. din fr. comptabilité; contuar (var. comptuar inv. cantora) s. n. din fr. comptoir var. prin intermediul rus. kantora.

ashi regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi (pe cineva); a se razbuna (pe cineva).