cont² sn [At: EMINESCU N. 80 / V: (inv; dupa fr) compt cónta (inv; dupa it) conto / Pl: ~uri/ E: fr compte it conto cf ger Konto] 1 Socoteala scrisa alcatuita din doua partzi debit shi credit care exprima valoric in ordine cronologica shi sistematica existentza shi mishcarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. 2 Evidentza a acestor operatzii. 3 (Lpl; is) Curte de ~uri Institutzie superioara de stat insarcinata cu controlul shi verificarea cheltuielilor publice. 4 (Ie) A trece Ia (sau in) ~ A inscrie o nota de plata la rubrica datoriilor cuiva. 5 (Ie) A cere (cuiva) ~ A trage pe cineva la raspundere pentru cele spuse sau facute. 6 (Ie) A da (cuiva) ~ A da cuiva lamuriri asupra faptelor sau socotelilor sale Si: a justifica. 7 (Fig) Seama. 8 (Ie) A tzine ~ (de ceva) A lua ceva in considerare. 9 (Ie) Pe ~ propriu Pe propria raspundere. 10 (Iae) Independent. 11 (Ie) In ~ul (cuiva sau a ceva) Pentru cineva sau ceva. 12 (Fig; in poezia populara; lpl) Complicatzie. 13 Nota de plata. 14 (Ie) A vinde sau a cumpara pe ~ A vinde sau a cumpara pe credit pe datorie.