cont n. pl. urĭ (fr. compte it. conto d. lat. cómputus cont computare a socoti la un loc. V. acont scont deputat imput). Socoteala sama: a face contu cheltuĭelilor. Raport sama: daŭ cont de insarcinarea mea. Pe cont pe credit pe datorie. TZin cont ĭaŭ in sama ĭaŭ act. Cont curent contabilitate intre doĭ inshĭ dintre care unu primeshte shi da banĭ p. cellalt. Inalta Curte de Conturĭ ashezamint care verifica conturile administratziunilor statuluĭ. Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta luĭ) pe contu meŭ (taŭ luĭ) cu baniĭ meĭ (taĭ luĭ).