CONT conturi s. n. 1. Instrument fundamental de stocare a datelor contabile care exprima valoric in ordine cronologica shi sistematica existentza shi mishcarile unui anumit mijloc economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Cont bancar = cont deschis la o banca pe numele unui client. ♦ Evidentza acestor operatzii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la raspundere pentru cele spuse sau facute. A da (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentziilor sale; a se justifica. A tzine cont (de ceva) = a avea in vedere a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva) pe seama (cuiva sau a ceva). Din fr. compte it. conto. Cf. germ. Konto.