CONT conturi s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua partzi (debit shi credit) care exprima valoric in ordine cronologica shi sistematica existentza shi mishcarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidentza acestor operatzii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentziilor sale; a se justifica. A tzine cont (de ceva) = a avea in vedere a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva) pe seama (cuiva sau a ceva). Din fr. compte it. conto. Cf. germ. Konto.