CONCURÉNTZA concurentze s. f. 1. Trasatura esentziala a economiei de piatza care reflecta rivalitatea disputa dintre agentzii economici de a produce shi vinde bunuri shi servicii similare sau substituibile in conditziile cele mai avantajoase pentru ei. 2. Intrecere rivalitate intrun domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurentza cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva tzintind spre acelashi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurentza = punct de intersectzie a dreptelor concurente. Din fr. concurence.

concurentza sf [At: HASDEU I. C. 52 / V: (ivr) ~rin~ / Pl: ~tze / E: fr concurrence] 1 Rivalitate intre industriashi comerciantzi tzari monopoluri etc. pentru acapararea pietzei desfacerea produselor shi clientelei in vederea obtzinerii unor cashtiguri cat mai mari. 2 (Pex) Rivalitate intrun domeniu de activitate. 34 (Ie) A(shi) face ~ (cuiva) A cauta sa intreaca pe cineva urmarind acelashi scop. 5 (Mat) Proprietate a mai multor drepte de a avea un punct comun. 6 (Is) Punct de ~ Punct de intersectzie a dreptelor concurente (4).

CONCURÉNTZA concurentze s. f. 1. Rivalitate comerciala lupta dusa cu mijloace economice intre industriashi comerciantzi monopoluri tzari etc. pentru acapararea pietzei desfacerea unor produse pentru clientela shi pentru obtzinerea unor cashtiguri cat mai mari. 2. Intrecere rivalitate intrun domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurentza cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva tzintind spre acelashi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurentza = punct de intersectzie a dreptelor concurente. Din fr. concurence.

CONCURÉNTZA concurentze s. f. 1. (In orinduirea capitalista) Rivalitate comerciala lupta intre industriashi sau comerciantzi pentru acapararea pietzei a clientelei pentru obtzinerea celor mai mari profituri. Legea concurentzei shi a anarhiei productziei shia incetat actziunea pentru prima oara in economia Uniunii Sovietice. SCINTEIA 1952 nr. 2538. Nu e o intimplare k teoria lui Darwin a aparut in tzara cea mai individualista shi in societatea cea mai industriala unde deci concurentza era mai pronuntzata. IBRAILEANU S. 235. 2. Intrecere rivalitate intrun cimp de activitate; lupta pentru intiietate. ◊ Expr. A face concurentza cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva tzintind spre acelashi scop rivalizind cu el luinduse cu el Ia intrecere. ◊ Loc. adv. Pina la concurentza sumei de... = pina la suma de... Directorul adjunct are dreptul sa semneze pina la concurentza sumei de 30000 lei.

CONCURÉNTZA s.f. 1. Rivalitate lupta intre industriashi sau intre comerciantzi pentru acapararea pietzei pentru obtzinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. Intrecere lupta pentru intaietate. ◊ A face concurentza cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva urmarind acelashi scop k shi el. 3. (Mat.) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafetze de a avea un punct comun. [Cf. fr. concurrence it. concorenza].

CONCURÉNTZA s. f. 1. rivalitate intre industriashi sau comerciantzi pentru acapararea pietzei pentru obtzinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. intrecere lupta pentru intaietate. 3. (biol.) relatzie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleashi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersectzie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)

CONCURÉNTZA ~e f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state organizatzii) care urmaresc acelashi avantaj sau acelashi rezultat; concurs; intrecere; competitzie. 2) Raport intre doi sau mai multzi producatori comerciantzi etc. care lupta pentru acapararea pietzei a clientelei in vederea obtzinerii unui profit maxim. [G.D. concurentzei] /<fr. concurrence

concurentza f. 1. pretentziunea mai multor persoane pentru acelash lucru; 2. rivalitate intre negustori sau fabricantzi cu privire la calitatea ori pretzul marfurilor: pana la concurentza pana la atingerea unei sume oarecare.

*concuréntza f. pl. e (fr. concurrence d. concurrent concurent). Pretentziunea maĭ multora asupra aceluĭashĭ lucru competitziune. Com. Intrecere pentru a vinde maĭ mult: a face concurentza cuĭva. Pina la concurentza de pina la suma de. V. record shi vira.

concurintza sf vz concurentza

concuréntza s. f. g.d. art. concuréntzei; pl. concuréntze

concuréntza s. f. g.d. art. concuréntzei; pl. concuréntze

CONCURÉNTZA s. 1. intrecere lupta rivalitate. (~ intre mai multe concerne.) 2. emulatzie intrecere. (Exista in shcoala o adevarata ~?)

CONCURENTZA s. intrecere lupta rivalitate. (~ intre mai multe concerne.)

CONCURÉNTZA (< fr.) s. f. 1. Rivalitate lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretzului de cost lansarea de produse noi cumparari de actziuni etc.) shi extraeconomice (spionaj industrial actziuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comerciantzi monopoluri tzari etc. pentru producerea shi desfacerea unor marfuri acapararea unor pietze shi obtzinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractziune care consta in fabricarea shi punerea in circulatzie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatzii de provenientza false precum shi aplicarea pe produsele puse in circulatzie a unor mentziuni false privind brevetele de inventzie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatziilor de comertz sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privatzi neingradita de organizatzii monopoliste de stat etc. 2. Intrecere rivalitate intrun domeniu de activitate; competitzie.