RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru, la aceeași situație. – Din fr. rivalité, lat. rivalitas, -atis.

rivalitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr rivalité, lat rivalitas, -atis] Concurență între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. care aspiră la același lucru Si: întrecere, emulație (1).

RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru. – Din fr. rivalité, lat. rivalitas, -atis.

RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru. Boierii munteni se temeau de rivalitatea boierilor moldoveni și viceversa. HASDEU, I. V. 98.

RIVALITÁTE s.f. Concurență, întrecere. [Cf. fr. rivalité, lat. rivalitas].

RIVALITÁTE s. f. concurență, întrecere, emulație. (< fr. rivalité, lat. rivalitas)

RIVALITÁTE ~ăți f. Concurență între doi rivali. /<fr. rivalité, lat. rivalitas, ~atis

rivalitate f. starea celor rivali.

*rivalitáte f. (lat. riválitas, -átis). Întrecere, concurență, dorința de a întrece pe altu înlăturîndu-l: rivalitatea Angliiĭ și Germaniiĭ.

rivalitáte s. f., g.-d. art. rivalitắții; pl. rivalitắți

rivalitáte s. f., g.-d. art. rivalității; pl. rivalități

RIVALITÁTE s. v. concurență.

RIVALITATE s. concurență, întrecere, luptă. (~ între mai multe concerne.)