competitzie sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr compétition] 1 (Inv) Cerere a aceluiashi lucru (titlu functzie demnitate etc.) carel solicita shi altzii. 2 Concurs. 3 Intrecere.

COMPETÍTZIE competitzii s. f. Concurs intrecere (care se desfashoara in mai multe etape imbratzishind o perioada mai lunga de timp) pentru obtzinerea unui titlu sau a unei performantze sportive. Imagini inedite... din timpul concursurilor acestei grandioase competitzii de mase. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 158 9/1. Pronuntzat: tzie.

COMPETÍTZIE s.f. Concurs intrecere (cu caracter sportiv). [Gen. iei var. competitziune s.f. / cf. fr. compétition it. competizione lat. competitio].

COMPETÍTZIE s. f. concurs intrecere (sportiva). (< fr. compétition lat. competitio)

COMPETÍTZIE ~i f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane sau state organizatzii care urmaresc acelashi avantaj sau acelashi rezultat; concurs; concurentza; intrecere. 2) Reuniune constand din lupta pentru intaietate in una sau in mai multe probe sportive; intrecere sportiva; concurs. [Art. competitzia; G.D. competitziei; Sil. tzie] /<fr. compétition

competitzíune sf vz competitzie

COMPETITZIÚNE s.f. v. competitzie.

Competitzi(un)e f. rivalitate pretentziuni rivale.

*competitziúne f. (lat. competitio ónis. V. petitziune). Cerere a aceluĭashĭ obĭect rivalitate. SHi ítzie.

competítzie (tzie) s. f. art. competítzia (tzia) g.d. art. competítziei; pl. competítzii art. competítziile (tzii)

competítzie s. f. (sil. tzie) art. competítzia (sil. tzia) g.d. art. competítziei; pl. competítzii art. competítziile (sil. tzii)

competitzie

COMPETÍTZIE s. 1. v. concurs. 2. v. gala.

COMPETITZIE s. 1. concurs intrecere. (O ~ sportiva de atletism.) 2. intrecere reuniune. (O ~ de box.)

COMPETÍTZIE (< fr. lat.) s. f. Concurs intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactziune psihosociala mutuala constind in rivalitatea sau concurentza dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare spre cooperare dar se poate transforma shi in conflict. ♦ (BIOL.) relatzii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartzinind aceleiashi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleashi cerintze de mediu (hrana adapost loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurentza.