CONCURÉNTZA concurentze s. f. 1. (In orinduirea capitalista) Rivalitate comerciala lupta intre industriashi sau comerciantzi pentru acapararea pietzei a clientelei pentru obtzinerea celor mai mari profituri. Legea concurentzei shi a anarhiei productziei shia incetat actziunea pentru prima oara in economia Uniunii Sovietice. SCINTEIA 1952 nr. 2538. Nu e o intimplare k teoria lui Darwin a aparut in tzara cea mai individualista shi in societatea cea mai industriala unde deci concurentza era mai pronuntzata. IBRAILEANU S. 235. 2. Intrecere rivalitate intrun cimp de activitate; lupta pentru intiietate. ◊ Expr. A face concurentza cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva tzintind spre acelashi scop rivalizind cu el luinduse cu el Ia intrecere. ◊ Loc. adv. Pina la concurentza sumei de... = pina la suma de... Directorul adjunct are dreptul sa semneze pina la concurentza sumei de 30000 lei.