CONCLUZÍV A concluzivi e adj. Care constituie o concluzie care conchide. ◊ (Gram.) Propozitzie concluziva = propozitzie care exprima o concluzie. Conjunctzie conclusiva = conjunctzie care introduce o propozitzie concluziva. [Scris shi: conclusiv a] Din fr. conclusif.

CONCLUZÍV A concluzive adj. v. conclusiv.

CONCLUZÍV A adj. v. conclusiv.

CONCLUZÍV A adj. v. conclusiv.

concluziv a. care contzine o concluziune: propozitziune concluziva.

*concluzív a adj. (mlat. conclusivus). Care contzine o concluziune.

conclusiv ~a [At: EMINESCU N. 83 / V: ~uziv / Pl: ~i ~e / E: fr conclusif] 1 a Care constituie o concluzie (1). 23 sf a (Grm; shis propozitzie ~a) (Propozitzie subordonata) care arata o urmare o concluzie (1) a propozitziei regente. 4 a (Grm; is) Conjunctzie ~a Conjunctzie care introduce o conclusiva (2).

CONCLUSÍV A conclusivi e adj. Care constituie o concluzie care conchide. ◊ (Gram.) Propozitzie conclusiva = propozitzie care exprima o concluzie. Conjunctzie conclusiva = conjunctzie care introduce o propozitzie conclusiva. [Var.: concluzív a adj.] Din fr. conclusif.

CONCLUSÍV A conclusivi e adj. (Rar) Care constituie o concluzie care conchide; care incheie (o discutzie). (In forma concluziv) Doua vorbe concluzive: Cine este omul adevarat al acestor intimplari Dan ori Dionis? EMINESCU N. 83. ◊ (Gram.) Propozitzie conclusiva = propozitzie (introdusa prin conjunctziile «deci» «dar» «ashadar» «prin urmare» «(care) va sa zica» «asha k» «de (sau pentru drept) aceea») care exprima concluzia actziunii sau starii din coordonata ei sau concluzia intregii discutzii anterioare. Conjunctzie conclusiva = conjunctzie care introduce o asemenea propozitzie. Varianta: concluzív a adj.

CONCLUSÍV A adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propozitzie conclusiva (shi s.f.) = propozitzie coordonata care arata o urmare o concluzie a coordonatei precedente; conjunctzie conclusiva = conjunctzie care introduce o propozitzie conclusiva. [Var. concluziv a adj. / cf. it. conclusivo fr. conclusif].

CONCLUSÍV A adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propozitzie ~a (shi s. f.) = propozitzie coordonata care exprima o concluzie a coordonatei precedente; conjunctzie ~a = conjunctzie care introduce o propozitzie conclusiva. (< fr. conclusif)

CONCLUSÍV ~a (~i ~e) 1) Care conclude; exprimat in calitate de concluzie; concludent. Decizie ~a. 2): Propozitzie ~a propozitzie care exprima o concluzie. Conjunctzie ~a conjunctzie prin care se introduce o propozitzie conclusiva. /<fr. conclusif lat. conclusivus

!concluzív adj. m. pl. concluzívi; f. concluzíva pl. concluzíve

concluziv.

conclusív adj. m. pl. conclusívi; f. sg. conclusíva pl. conclusíve

conclusiv

CONCLUSÍV A adj. (cf. it. conclusivo fr. conclusif): in sintagmele conjunctzie coordonatoare conclusiva coordonare conclusiva locutziune conjunctzionala coordonatoare conclusiva shi propozitzie conclusiva (v.).