Definiția cu ID-ul 456209:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif)