CONCLUSÍV A conclusivi e adj. (Rar) Care constituie o concluzie care conchide; care incheie (o discutzie). (In forma concluziv) Doua vorbe concluzive: Cine este omul adevarat al acestor intimplari Dan ori Dionis? EMINESCU N. 83. ◊ (Gram.) Propozitzie conclusiva = propozitzie (introdusa prin conjunctziile «deci» «dar» «ashadar» «prin urmare» «(care) va sa zica» «asha k» «de (sau pentru drept) aceea») care exprima concluzia actziunii sau starii din coordonata ei sau concluzia intregii discutzii anterioare. Conjunctzie conclusiva = conjunctzie care introduce o asemenea propozitzie. Varianta: concluzív a adj.