optziuni
  • info

12 definitzii pentru chemator

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CHEMATÓR OÁRE chematori oare adj. Care cheama. ♦ (Pop.; substantivat m.) Persoana care invita pe cunoscutzi la nunta; vornicel. Chema + suf. ator.

CHEMATÓR OÁRE chematori oare adj. Care cheama. ♦ (Pop.; substantivat m.) Persoana care invita pe cunoscutzi la nunta; vornicel. Chema + suf. ator.

chemator ~oare [At: DOSOFTEI V. S. 3 / V: (pop) chie~ / Pl: ~i ~oare / E: chema + (ai)tor] 1 a Care cheama. 2 a (Fig) imbietor. 3 sm (Pop) Tanar care invita la nunta din partea mirelui sau miresei Si: drushca vatashitza vornicel vornicitza. 4 (Reg) sf Nevasta tanara. 5 sf (Inv; grm) Vocativ.

CHEMATÓR OÁRE chematori oare adj. (Literar) Care cheama; fig. imbietor ademenitor. Strazile se desfac k nishte bratze uriashe pline de surprize chematoare shi vii. SAHIA U.R.S.S. 61. Auden departare Glas de clopot chemator. ALECSANDRI P. II 33. ◊ (Popular substantivat) Persoana care invita pe cunoscutzi la nunta; vornicel drushca. Ia ieshi pinafara Cafara te cheama Doitrei chematori Juni colindatori. TEODORESCU P. P. 18.

CHEMATÓR OÁRE chematori oare adj. Care cheama; fig. imbietor ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoana care invita pe cunoscutzi la nunta; vornicel. Din chema + suf. (a)tor.

chemator a. shi m. care cheama sau invita: glas de clopot chemator AL. ║ m. Tr. 1. cel ce cheama la nunta; 2. vornicel de nunta.

chematór m. Trans. Cavaler de onoare care invita la nunta la tzara.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

chematór adj. m. pl. chematóri; f. sg. shi pl. chematoáre

chematór adj. m. pl. chematóri; f. sg. shi pl. chematoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CHEMATÓR s. v. colacar vataf vatashel vornicel.

chemator s. v. COLACAR. VATAF. VATASHEL. VORNICEL.

Chemator ≠ dezgustator

chematoare s. v. VOCATIV.

Intrare: chemator
chemator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chemator
  • chematorul
  • chematoru‑
  • chematoare
  • chematoarea
plural
  • chematori
  • chematorii
  • chematoare
  • chematoarele
genitiv-dativ singular
  • chemator
  • chematorului
  • chematoare
  • chematoarei
plural
  • chematori
  • chematorilor
  • chematoare
  • chematoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

chemator, chematoareadjectiv

  • 1. Care cheama. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Ademenitor, imbietor. DLRLC
      sinonime: ademenitor imbietor
      • format_quote Strazile se desfac k nishte bratze uriashe pline de surprize chematoare shi vii. SAHIA U.R.S.S. 61. DLRLC
      • format_quote Auden departare Glas de clopot chemator. ALECSANDRI P. II 33. DLRLC
    • 1.2. popular (shi) substantivat masculin Persoana care invita pe cunoscutzi la nunta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: colacar drushca vornicel vataf vatashel
      • format_quote Ia ieshi pinafara Cafara te cheama Doitrei chematori Juni colindatori. TEODORESCU P. P. 18. DLRLC
etimologie:
  • Chema + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.