CHEMATÓR OÁRE chematori oare adj. (Literar) Care cheama; fig. imbietor ademenitor. Strazile se desfac k nishte bratze uriashe pline de surprize chematoare shi vii. SAHIA U.R.S.S. 61. Auden departare Glas de clopot chemator. ALECSANDRI P. II 33. ◊ (Popular substantivat) Persoana care invita pe cunoscutzi la nunta; vornicel drushca. Ia ieshi pinafara Cafara te cheama Doitrei chematori Juni colindatori. TEODORESCU P. P. 18.