optziuni
  • info

12 definitzii pentru colacar

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COLACÁR colacari s. m. (Pop.) Fiecare dintre flacaii care insotzesc (calare) alaiul nuntzii shi care rostesc la masa oratzia de nunta. [Var.: colacér s. m.] Colac + suf. ar.

COLACÁR colacari s. m. (Pop.) Fiecare dintre flacaii care insotzesc (calare) alaiul nuntzii shi care rostesc la masa oratzia de nunta. [Var.: colacér s. m.] Colac + suf. ar.

colacar sm [At: MARIAN NA. 307 / V: ~loc~ / Pl: ~i / E: colac + ar] 1 (Lpl) Parintzii sau finii care aduc in dar colaci (1) nashilor. 2 (Gmtz) Fecior de popa (care mananca multzi colaci (1). 3 Urator. 4 (Inv) Denuntzator al unui hotz Cf colac (42) colacash (3).

COLACÁR colacari s. m. 1. (La pl.) Parintzii sau finii care aduc in dar colaci nashilor. 2. Persoana care insotzeshte nunta shi spune oratzia obishnuita la nunta; urator. In Transilvania colacarul shi calaretzul nu pot intra in ograda. SEVASTOS N. 92.

COLACÁR ~i m. pop. Persoana din alaiul de nunta care duce colacii nashilor sau spune oratzia traditzionala. /colac + suf. ~ar

1) colacár m. (d. colac plocon oferit la biserica). Iron. Epitet dat de calugarĭ preutzilor de lume adica „mincatorĭ de colacĭ”.

COLACÉR s. m. v. colacar.

colocar sm vz colacar

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

colacár (pop.) s. m. pl. colacári

colacár s. m. pl. colacári

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COLACÁR s. (reg.) brudash chemator conacar crainic pocanzeu vatashel vestitor vornic vornicel. (~i insotzesc pe ginere la nuntzile tzaraneshti.)

COLACAR s. (reg.) brudash chemator conacar crainic pocinzeu vatashel vestitor vornic vornicel. (~i insotzesc pe ginere la nuntzile tzaraneshti.)

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

colacár colacari s. m. 1. (La pl.) Parintzi sau fini care aduc in dar nashilor colaci. 2. Flacau care impreuna cu altzii insotzeshte calare alaiul nuntzii shi rosteshte oratzia de nunta la masa. [Var.: colacér s. m.]. Din colac + suf. ar.

Intrare: colacar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colacar
  • colacarul
  • colacaru‑
plural
  • colacari
  • colacarii
genitiv-dativ singular
  • colacar
  • colacarului
plural
  • colacari
  • colacarilor
vocativ singular
  • colacarule
  • colacare
plural
  • colacarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colacer
  • colacerul
plural
  • colaceri
  • colacerii
genitiv-dativ singular
  • colacer
  • colacerului
plural
  • colaceri
  • colacerilor
vocativ singular
  • colacerule
  • colacere
plural
  • colacerilor
colocar
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

colacar, colacarisubstantiv masculin

  • 1. popular Fiecare dintre flacaii care insotzesc (calare) alaiul nuntzii shi care rostesc la masa oratzia de nunta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: urator
    • format_quote In Transilvania colacarul shi calaretzul nu pot intra in ograda. SEVASTOS N. 92. DLRLC
  • 2. (la) plural Parintzii sau finii care aduc in dar colaci nashilor. DLRLC
etimologie:
  • Colac + sufix ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.