optziuni
  • info

9 definitzii pentru urator

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

URATÓR OÁRE uratori oare s. m. shi f. Colindator (care ureaza). Ura2 + suf. ator.

URATÓR OÁRE uratori oare s. m. shi f. Colindator (care ureaza). Ura2 + suf. ator.

urator ~oare [At: N. TEST. (1648) 16776 / V: (reg) urezetor sm / Pl: ~i ~oare / E: ura2 + ator] 1 sm (Inv) Persoana care are talentul de a vorbi frumos in public Si: orator. 2 sm (Inv; pex) Avocat (1). 3 a (Ivr) Care exprima dorintza de a se implini ceva. 4 sm Persoana care ureaza2 (11) cu prilejul sarbatorilor de iarna Si: colindator (1). 5 sf (Reg) Urare (2) traditzionala de Anul Nou facuta de flacaii care umbla cu plugushorul Si: plugushor. 6 sm (Reg) Tanar care rosteshte oratzii la nunta Si: colacer.

URATÓR OÁRE uratori oare s. m. shi f. Cel care colinda (in grup cu altzii) de la casa la casa in ajunul anului nou (shi recita «plugushorul»). V. colindator. Era un vuiet de tobe de buhaie de clopote de credeai k se darima paretzii cind incepeau uratorii. SADOVEANU O. I 398. Uratorii contenisera; la fereastra tremura numai vintul iernii; cele din urma clipe ale anului vechi se scurgeau domol. id. ib. III 253. Prin orashe rasfatzate Prin bordeie shi prin sate Sara dupa asfintzit Uratorii au pornit. BELDICEANU P. 66. ◊ (Adjectival) Fig. Buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22. ♦ Persoana care face o oratzie de nunta.

URATÓR ~i m. Persoana care umbla cu uratul in seara de Anul Nou; haitor. /a ura + suf. ~ator

URATOR s.m. (Trans. SV) Avocat. Cobori popa cel mare cu un uratoriu anume Tertulie carii statura inaintea deregatoriului impotriva lui Pavel. N. TEST. (1648). Etimologie: ura + suf. tor dupa lat. orator. Cf. arca procator.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

uratór s. m. pl. uratóri

uratór s. m. pl. uratóri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

URATÓR s. v. colindator.

URATOR s. colindator (pop.) pitzarau (reg.) colindretz. (~ de Anul nou.)

Intrare: urator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urator
  • uratorul
  • uratoru‑
plural
  • uratori
  • uratorii
genitiv-dativ singular
  • urator
  • uratorului
plural
  • uratori
  • uratorilor
vocativ singular
  • uratorule
plural
  • uratorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

urator, uratorisubstantiv masculin
uratoare, uratoaresubstantiv feminin

  • 1. Colindator (care ureaza). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: colindretz colindator haitor pitzarau
    • format_quote Era un vuiet de tobe de buhaie de clopote de credeai k se darima paretzii cind incepeau uratorii. SADOVEANU O. I 398. DLRLC
    • format_quote Uratorii contenisera; la fereastra tremura numai vintul iernii; cele din urma clipe ale anului vechi se scurgeau domol. SADOVEANU O. III 253. DLRLC
    • format_quote Prin orashe rasfatzate Prin bordeie shi prin sate Sara dupa asfintzit Uratorii au pornit. BELDICEANU P. 66. DLRLC
    • format_quote (shi) adjectival figurat Buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22. DLRLC
    • 1.1. Persoana care face o oratzie de nunta. DLRLC
etimologie:
  • Ura + sufix ator. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.