urator ~oare [At: N. TEST. (1648) 16776 / V: (reg) urezetor sm / Pl: ~i ~oare / E: ura² + ator] 1 sm (Inv) Persoana care are talentul de a vorbi frumos in public Si: orator. 2 sm (Inv; pex) Avocat (1). 3 a (Ivr) Care exprima dorintza de a se implini ceva. 4 sm Persoana care ureaza² (11) cu prilejul sarbatorilor de iarna Si: colindator (1). 5 sf (Reg) Urare (2) traditzionala de Anul Nou facuta de flacaii care umbla cu plugushorul Si: plugushor. 6 sm (Reg) Tanar care rosteshte oratzii la nunta Si: colacer.