URATÓR OÁRE uratori oare s. m. shi f. Cel care colinda (in grup cu altzii) de la casa la casa in ajunul anului nou (shi recita «plugushorul»). V. colindator. Era un vuiet de tobe de buhaie de clopote de credeai k se darima paretzii cind incepeau uratorii. SADOVEANU O. I 398. Uratorii contenisera; la fereastra tremura numai vintul iernii; cele din urma clipe ale anului vechi se scurgeau domol. id. ib. III 253. Prin orashe rasfatzate Prin bordeie shi prin sate Sara dupa asfintzit Uratorii au pornit. BELDICEANU P. 66. ◊ (Adjectival) Fig. Buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22. ♦ Persoana care face o oratzie de nunta.