opțiuni
  • info

9 definiții pentru chelălăit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.

chelălăit1 sn [At: ODOBESCU, S. III, 134 / V: sche~, schiol~ / Pl: ~uri / E: chelălăi] Chelălăitură.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăi tură, chelălăială. Pare că se și aude... chelălădtul lor [al cîinilor], de bucurie sau de durere. ODOBESCU, S. III 134. – Variantă: schelălăít (C. PETRESCU, C. V. 148) s. n.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăială. [Var.: schelălăit s. n.]

SCHELĂLĂÍT s. n. v. chelălăit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chelălăít s. n.

chelălăít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHELĂLĂÍT s. v. schelălăit.

CHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, schcunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: chelălăit (s.n.)
chelălăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitul
  • chelălăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
schelălăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitul
  • schelălăitu‑
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitului
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelălăitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi chelălăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.