opțiuni
  • info

11 definiții pentru schelălăit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELĂLĂÍT s. n. Chelălăit1. – V. schelălăi.

schelălăit sn [At: AGÂRBICEANU, A. 107 / V: scherlăit, scher~, schiol~ / Pl: ~uri / E: schelălăi] Schelălăială (1-3).

SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s. n. Chelălăit1. – V. schelălăi.

SCHELĂLĂÍT n. 1) v. A SCHELĂLĂI. 2) Sunet caracteristic, ascuțit și repetat, scos mai ales de câini. /v. a schelălăi

scherlăit1 sn vz schelălăit

scherlălăit sn vz schelălăit1

schiolălăit sf vz schelălăit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!schelălăit s. n., pl. schelălăituri

*schelălăít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de câine.)

SCHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare. scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: schelălăit
schelălăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitul
  • schelălăitu‑
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitului
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schelălăit, schelălăiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi schelălăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.