9 definiții pentru schelălăială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHELĂLĂIÁLĂ, schelălăieli, s. f. Chelălăială. – Schelălăi + suf. -eală.
schelălăială sf [At: LUNGIANU, ap. CADE / P: ~lă-ia~ / V: (reg) ~erl~, ~erloială, schil~ / Pl: ~ieli / E: schelălăi + -eală] 1 Lătrătură jalnică, plângătoare, ascuțită și repetată a câinelui Si: schelălăire, schelălăit (1), schelălăitură (1), scheunare (1), scheunat (1), scheunătură (1), (rar) scheaun (1) Vz scâncet (1). 2 (Pgn) Lătrătură jalnică, plângătoare, ascuțită și repetată a unor animale Si: schelălăire (2), schelălăit (2), schelălăitură (2), scheunare (2), scheunat (2), scheunătură (2), (rar) scheaun (2). 3 (Pan; adesea dep) Exclamație nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton plângător (și strident) Si: schelălăit (3), schelălăitură (3), scheunat (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scherlăială sf vz schelălăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scherlălăială sf vz schelălăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schilălăială sf vz schelălăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
*schelălăiálă (-lă-ia-) s. f., g.-d. art. schelălăiélii; pl. schelălăiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schelălăiálă s. f., pl. schelălăiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHELĂLĂIÁLĂ s. v. chelălăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHELĂLĂIALĂ s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăit, schelălăitură, scheunare. scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -lă-ia-lă
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
schelălăială, schelălăielisubstantiv feminin
- 1. Chelălăială, chelălăit. DEX '09sinonime: chelălăială chelălăit
etimologie:
- Schelălăi + sufix -eală. DEX '09