CAZ cazuri s. n. 1. Imprejurare circumstantza situatzie. ◊ Caz de conshtiintza = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei shi un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul k... = a presupune k... A face caz de ceva = a acorda prea multa importantza unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidentza in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire boala. Doua cazuri de scarlatina. 4. (Gram.) Categorie specifica numelui prin care se exprima raporturile logice dintre nume shi diverse partzi ale propozitziei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functziuni sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. Din lat. casus fr. cas.

caz sn [At: COD. TZIV. A. 4/15 / Pl: ~uri / E: lat casus] 12 Tot ce (se intampla sau) se poate intampla Si: accident eveniment intamplare. 3 (Med) Fel in care se prezinta o boala la un pacient. 4 (Med; pex) Aparitzie a unei boli. 5 Imprejurare. 6 Situatzie. 7 Conditzie. 8 (Ie) A pune (sau a admite) ~ul k... A presupune k... 9 (Ilav) In ~ul acesta in acest ~ (sau intrun asemenea ~) In asemenea imprejurari atunci... 10 (Ilav) In (Trs la) tot ~ul sau in orice ~ Oricum e sigur k... 11 (Ilpp) In ~ de Daca sar intampla. 12 (Ilpp) Afara (rar fara) de ~ul Cu exceptzia cazului cand... 13 (Ilc) In (la) ~ul cand (sau k) Daca sar intampla sa... 14 Prilej. 15 Chestiune. 16 (Ic) A face (mare) ~ de ceva A considera ceva k un fapt sau k un lucru important. 17 (Ie) A face (mare) ~ de cineva A pretzui mult pe cineva scotzandui la iveala calitatzile meritele. 18 (Grm) Functzie (aratata mai ales prin desinentze diferite) a substantivului pronumelui numeralului k subiect complement direct indirect sau circumstantzial.

CAZ cazuri s. n. 1. Imprejurare circumstantza situatzie. ◊ Caz de conshtiintza = Imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei shi un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul k... = a presupune k... A face caz de ceva = a acorda prea multa importantza unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidentza in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire boala. Doua cazuri de scarlatina. 4. (Gram.) Categorie specifica numelui prin care se exprima raporturile logice dintre nume shi diverse partzi ale propozitziei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functziuni sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. Din lat. casus fr. cas.

CAZ cazuri s. n. I. 1. Imprejurare circumstantza situatzie. Sint insa cazuri fatale cind un om ce are cel mai mic simtiment de onor nu poate face altfel. NEGRUZZI S. I 212. Caz de fortza majora = situatzie in care cineva nu poate proceda asha cum ar vrea din cauza unor imprejurari mai puternice decit vointza sa. Caz de conshtiintza = imprejurare in care sentimentul datoriei il obliga pe cineva sa procedeze altfel decit cum ar vrea. ◊ Loc. adv. In cazul acesta sau in acest caz sau in (ori intrun) asemenea caz = in asemenea imprejurari astfel stind lucrurile astfel prezentinduse situatzia. In tot cazul sau in orice caz = in orice imprejurare orice sar intimpla chiar daca ar fi asha. In caz contrar = daca imprejurarile vor fi altele daca se va intimpla altfel. De la caz la caz = dupa imprejurari. ◊ Loc. conj. In caz de... = in situatzia in care... daca sar ivi ceva neprevazut. Afara de cazul = afara numai daca... In cazul cind... sau in caz k... = cind sar intimpla sa... daca. ◊ Expr. A admite cazul k... = a presupune a admite k... A face caz de ceva = a considera (prin exagerare) ceva k un lucru foarte important a acorda prea mare importantza; a comenta prea mult. A face caz de cineva = a scoate in evidentza (in mod exagerat) calitatzile meritele cuiva a pretzui mult pe cineva. 2. Intimplare (mai ales neprevazuta) eveniment accident. Un caz grav. ▭ La un caz cumva dencurcatura Nu vad nici ushi deschise nici ferestre. TOPIRCEANU B. 96. 3. (Urmat de diverse determinari) Imbolnavire boala (care produce ingrijorare care necesita ingrijiri medicale). Cazuri suspecte. Cazuri de pojar. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functziuni sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. Subiectul sta in cazul nominativ.

CAZ cazuri s. n. I. 1. Imprejurare circumstantza situatzie. In acest caz. In tot cazul. ◊ Caz de fortza majora = situatzie in care cineva nu poate proceda cum ar vrea din cauza unor imprejurari mai puternice decat vointza sa. Caz de conshtiintza = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei shi un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul k... = a presupune k... A face caz de ceva = a acorda prea multa importantza unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidentza in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire boala. Doua cazuri de scarlatina. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functziuni sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. Lat. lit. casus (fr. cas).

CAZ s.n. I. 1. Imprejurare situatzie circumstantza. ◊ Caz de conshtiintza = imprejurare in care cineva este silit sa procedeze altfel decat i dicteaza conshtiintza. ◊ A face caz de ceva = a considera (exagerand) ceva foarte important; a comenta prea mult; a face caz de cineva = a exagera calitatzile meritele cuiva a pretzui exagerat de mult pe cineva. 2. Intamplare eveniment accident (petrecut pe neprevazute). 3. (Cu determinari) Imbolnavire boala care necesita ingrijiri speciale etc. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functzii sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. [< lat. casus cf. fr. cas it. caso].

CAZ s. n. I. 1. imprejurare situatzie circumstantza. ♦ ~ de conshtiintza = imprejurare in care cineva este silit sa procedeze altfel decat i dicteaza conshtiintza. ♦ a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerand) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calitatzile meritele cuiva. 2. intamplare eveniment accident (petrecut pe neprevazute). 3. (med.) individ care reprezinta o situatzie exemplara. II. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functzii sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. (< lat. casus fr. cas)

CAZ¹ ~uri n. 1) Stare de lucruri; realitate concreta; situatzie. ◊ ~ de conshtiintza situatzie in care cineva shovaie intre sentimentul datoriei shi un interes propriu. A admite ~ul k... a presupune k... 2) Lucru petrecut in mod incidental; situatzie neashteptata; intamplare; accident. ◊ ~ de fortza majora situatzie in care cineva este nevoit sa actzioneze altfel de cum ar vrea. A face ~ de ceva a acorda prea multa importantza unui lucru. 3) (urmat de obicei de determinari introduse prin prepozitzia de) Fenomen imprevizibil in evolutzia unei boli; accident; imbolnavire; boala. 4) Actziune definita prin lege penala. ~ grav. /<lat. casus fr. cas

CAZ² ~uri n. gram. 1) Categorie gramaticala a numelui care exprima raporturile logice dintre nume shi partzi ale propozitziei indicand functziile sintactice ale acestuia. 2) Forma concreta a numelui care corespunde unei functzii sintactice determinate in propozitzie. /<lat. casus fr. cas

caz n. 1. ceea ce se intampla (in bine sau in rau): caz neprevazut; in tot cazul orice ar fi; a face caz de a avea o parere favorabila a tzinea seama de; caz de conshtiintza chestiune despre ceea ce permite sau interzice Biserica in unele cazuri; 2. Gram. dezinentzele vorbelor declinabile in limbile flexibile.

*1) caz n. pl. urĭ (lat. casus d. cadere a cadea a se intimpla. V. incident). Intimplare: caz extraordinar. Exemplu: medicina citeaza multe cazurĭ de vindecare pin sugestiune. Imprejurare: ce sa fac in asemenea caz? Teol. Caz de conshtiintza imprejurare grea in care religiunea permite saŭ opreshte actziunea ta. Gram. Diferitele forme ale aceluĭashĭ numar la un cuv. declinabil: cele shase cazurĭ ale limbiĭ latine. A face caz de a da atentziune a te alarma. In acest caz atuncĭ in aceste conditziunĭ. In orĭce caz in tot cazu orĭce s’ar intimpla orĭcum ar fi. La caz k barb. ild. „in cazu cind daca”.

CASUS BELLI s.n. Orice actziune politica sau militara care poate duce la declansharea unui razboi. [< lat. casus belli caz de razboi].

CÁSUS BÉLLI s. n. inv. 1. orice actziune politica sau militara care poate duce la declansharea unui razboi. 2. pretext prin care se justifica un conflict. (< lat. casus belli caz de razboi)

cazlímita s. n. 1973 Caz ieshit din comun v. elevproblema (din caz + limita; cf. fr. caslimite)

casusbelli n. orice motiv care pune un Stat in necesitate de a recurge la arme.

caz s. n. pl. cázuri

caz s. n. pl. cázuri

caz.

CAZ s. 1. v. situatzie. 2. v. intamplare. 3. v. imbolnavire. 4. (GRAM.) (inv.) cadere. (E la ~ul acuzativ.)

CAZ s. 1. circumstantza conditzie conjunctura ipostaza imprejurare postura pozitzie situatzie stare (inv.) incunjurare peristas prilejire stat imprejurstare (fig.) context. (In acest ~...) 2. fapt intimplare. (~ din Vaslui.) 3. (MED.) imbolnavire. (Doua noi ~ de scarlatina.) 4. (GRAM.) (inv.) cadere. (E la ~ acuzativ.)

caz (cázuri) s. n. Imprejurare circumstantza situatzie. It. caso. Der. (din fr.) cazual adj.; cazualitate s. f.; cazuist s. m.; cazuistic adj.

CAZ s. n. (< lat. casus cf. fr. cas it. caso): categorie gramaticala de relatzie prin care se exprima raporturile sintactice dintre cuvinte in urma modificarilor formale ale acestora. Este caracteristic substantivului; il intalnim insa k o consecintza a acordului shi la articol adjectiv numeral shi participiul verbelor iar k o consecintza a substituirii shi la pronume. In limba romana exista cinci cazuri toate moshtenite din latina: nominativul (N.) cazul subiectului; genitivul (G.) cazul atributului; dativul (D.) cazul complementului indirect; acuzativul (Ac.) cazul complementului direct; vocativul (V.) cazul adresarii directe (v. fiecare caz in parte). ◊ ~ adnominál: nume dat G. deoarece depinde de un nume (substantiv) k in sintagma latina memoria rerum sau romaneasca memoria lucrurilor. ◊ ~ prepozitzionál: c. construit cu o prepozitzie cei este specifica k de exemplu genitivul dativul shi acuzativul in limba romana. ◊ ~ instrumentál: c. complementului circumstantzial instrumental (in limba rusa). ◊ ~ ablatív: c. complementului circumstantzial (in latina). ◊ ~ locatív: c. al flexiunii nominale in unele limbi care arata locul unde se petrece actziunea verbului.

CASUS BELLI (lat.) caz de razboi Fapt care poate constitui un motiv de razboi intre doua state. In sens ironic motiv de conflict intre doua persoane.

CASUS FOEDERIS (lat.) caz de aliantza Clauza prevazuta in tratatele de aliantza prin care un stat este obligat sa intre in razboi alaturi de aliatul sau atunci cand acesta este atacat de o alta putere.