19 definitzii pentru accident (diverse)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ACCIDÉNT (1 2 3 4 6) accidente s. n. (5) accidentzi s. m. 1. S. n. Eveniment fortuit imprevizibil care intrerupe mersul normal al lucrurilor (provocand avarii raniri mutilari sau chiar moartea). ♦ Fapt intamplator banal care aduce nenorocire. 2. S. n. (Fil.) Insushire trecatoare neesentziala a unui lucru. 3. S. n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S. n. (Lingv.; in sintagma) Accident fonetic = modificare intamplatoare a unui sunet fara caracter de lege. 5. S. m. (Muz.) Alteratzie. ♦ Semn care indica aceasta modificare a intonatziei unei note. 6. S. n. (Med.) Fenomen neashteptat care survine in cursul unei boli. Din fr. accident lat. accidens ntis.

accident [At: DA / Pl: ~e ~i / E: fr accident lat accidens ntis] 1 sn Intamplare neprevazuta care poate provoca o avarie ranirea sau moartea cuiva. 2 sn (Gig) Neregularitate a terenului. 3 sn (Fon; is) ~ fonetic Modificare intamplatoare fara caracter de lege a unui sunet. 4 sm (Muz) Modificare a intonatziei unei note Si: alteratzie. 5 sn Semn grafic care indica un accident (4).

ACCIDÉNT (14 6) accidente s. n. (5) accidentzi s. m. 1. Eveniment fortuit imprevizibil care intrerupe mersul normal al lucrurilor (provocand avarii raniri mutilari sau chiar moartea). ♦ Fapt intamplator banal care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Insushire trecatoare neesentziala a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; in sintagma) Accident fonetic = modificare intamplatoare a unui sunet fara caracter de lege. 5. (Muz.) Alteratzie. ♦ Semn care indica aceasta modificare a intonatziei unei note. 6. (Med.) Fenomen neashteptat care survine in cursul unei boli. Din fr. accident lat. accidens ntis.

ACCIDÉNT (1 2) accidente s. n. (3) accidentzi s. m. 1. Intimplare care intrerupe in mod neprevazut mersul normal al lucrurilor. Un accident la motor. ◊ Intimplare care aduce o ranire o mutilare sau moartea. SHia pierdut mIna intrun accident de automobil.Accident de munca = ranire sau moarte in timpul shi din cauza muncii. 2. Neregularitate a solului ridicatura sau adincitura pe suprafatza pamintului. Accidente de teren. 3. (Muz.) Semn care pus inaintea unei note indica alterarea inaltzimii unui sunet cu un semiton sau doua. Accidentzii sint: diezul bemolul shi becarul.

ACCIDÉNT (1 2) accidente s. n. (3) accidentzi s. m. 1. Intamplare neplacuta care intrerupe in mod neprevazut mersul normal al lucrurilor. ♦ Intamplare nenorocita care aduce ranirea mutilarea sau moartea cuiva. 2. Neregularitate a solului. 3. (Muz.) Semn care pus inaintea unei note altereaza inaltzimea unui sunet cu un semiton sau doua. Fr. accident (lat. lit. accidens ntis).

ACCIDÉNT s.n. 1. Intamplare neprevazuta venita pe neashteptate care curma o situatzie normala. ♦ Intamplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicatura sau adancitura care schimba perspectiva unui teren. 3. Insushire a unui lucru a unui fenomen nelegata de esentza de fiintza lui. // s.m. Semn (diez bemol etc.) care altereaza intonatzia unei note. V. alteratzie.Accident fonetic = modificare fonetica intamplatoare (asimilatzia epenteza metateza etc.). [Pron. acci pl. nte (s.m.) ntzi. / < fr. accident cf. it. accidente lat. accidens].

ACCIDÉNT I. s. n. 1. eveniment intamplator shi neprevazut cu consecintze daunatoare. 2. ridicatura adancitura a unui teren. 3. insushire a unui lucru fenomen nelegata de esentza lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetica intamplatoare (asimilatzia epenteza metateza). II. s. m. alteratzie. (< fr. accident lat. accidens)

ACCIDÉNT ~e n. 1) Intamplare neprevazuta care duce la o nenorocire; avarie. ~ de circulatzie. 2) Defect in functzionarea unei mashini a unei instalatzii etc. 3) Neregularitate a unui teren. /<fr. accident lat. accidens ~ntis

accident n. 1. intamplare neprevazuta (mai adesea nenorocita): accidentele vietzii omeneshti; 2. pl. dispozitziune variata a terenului a luminei (intr’un tablou).

*accidént n. pl. e (fr. accident d. lat. áccidens éntis. care se intampla. V. incident). Intimplare neprevazuta. Nenorocire. Accident de teren ridĭcatura saŭ adincatura. Pict. Accidente de lumina combinatziune a luminii shi a umbrelor pe tabloŭ. Muz. (shi masc.). Semn care modifica nota (diez bemol becar).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

accidént2 (intamplare) s. n. pl. accidénte

accidént (intamplare) s. n. pl. accidénte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ACCIDÉNT s. 1. (GEOGR.) denivelare denivelatzie neregularitate. (~ de teren.) 2. v. alteratzie.

ACCIDENT s. 1. (GEOGR.) neregularitate. (Dealul este un ~ de teren.) 2. (MUZ.) alteratzie.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

accidént (te) s. n. Eveniment imprevizibil care intrerupe mersul normal al lucrurilor. < Fr. accident. Der. (din fr.) accidental adj.; accidentat adj.; accidentza s. f. (lucrare tipografica ce foloseshte in mod variat literele cu caracter comercial). din germ. Akzidenz; accidentzar s. m. (zetzar care se ocupa cu accidentze).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

accident (engl. = concretion) 1. (petrogr. sedim.) agregat monomineral cu structura amorfa microcristalina sau rar larg cristalina foarte variat k morfologie shi bine delimitat de materialul rocii carel inglobeaza; a. apare k produs diagenetic in calcare (→ silex chaille) in argile loess (papushi de loess) etc.; 2. (tect.) a. tectonic deformare de amploare locala a stratelor care constituie subsolul unei reg.

ACCIDENT (~ FONETIC) Schimbare fonetica* intamplatoare fara caracter regulat a unui sunet in cuvant sau prin fonetica sintactica. Rezultat al coarticulatziei sunetelor accidentul este numit uneori shi schimbare fonetica neconditzionata. • Cauzele accidentelor sunt multiple: tendintza de simplificare a pronuntzarii evitarea repetarii acelorashi mishcari articulatorii economia lingvistica etc. • Tipurile cele mai frecvente de accident sunt: afereza* asimilarea* disimilarea* epenteza* haplologia* metateza* proteza* etc. Vezi shi SCHIMBARE FONETICA. C.C.

ACCIDENT AVIATIC eveniment intamplator neprevazut produs in timpul desfashurarii activitatzii de zbor provocand avarii raniri mutilari shi chiar moartea.

Intrare: accident (diverse)
accident1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accident
  • accidentul
  • accidentu‑
plural
  • accidente
  • accidentele
genitiv-dativ singular
  • accident
  • accidentului
plural
  • accidente
  • accidentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

accident, accidentesubstantiv neutru

  • 1. Eveniment fortuit imprevizibil care intrerupe mersul normal al lucrurilor (provocand avarii raniri mutilari sau chiar moartea). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: avarie
    • format_quote Un accident la motor. DLRLC
    • 1.1. Fapt intamplator banal care aduce nenorocire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote SHia pierdut mana intrun accident de automobil. DLRLC
    • 1.2. Accident de munca = ranire sau moarte in timpul shi din cauza muncii. DLRLC
  • 2. filosofie Insushire trecatoare neesentziala a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. geografie Neregularitate a solului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Accidente de teren.
  • 4. medicina Fenomen neashteptat care survine in cursul unei boli. DEX '98 DEX '09
  • chat_bubble lingvistica (in) sintagma Accident fonetic = modificare intamplatoare a unui sunet fara caracter de lege. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.