CAZ cazuri s. n. 1. Imprejurare circumstantza situatzie. ◊ Caz de conshtiintza = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei shi un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul k... = a presupune k... A face caz de ceva = a acorda prea multa importantza unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidentza in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire boala. Doua cazuri de scarlatina. 4. (Gram.) Categorie specifica numelui prin care se exprima raporturile logice dintre nume shi diverse partzi ale propozitziei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functziuni sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. Din lat. casus fr. cas.