CAZ s. n. (< lat. casus cf. fr. cas it. caso): categorie gramaticala de relatzie prin care se exprima raporturile sintactice dintre cuvinte in urma modificarilor formale ale acestora. Este caracteristic substantivului; il intalnim insa k o consecintza a acordului shi la articol adjectiv numeral shi participiul verbelor iar k o consecintza a substituirii shi la pronume. In limba romana exista cinci cazuri toate moshtenite din latina: nominativul (N.) cazul subiectului; genitivul (G.) cazul atributului; dativul (D.) cazul complementului indirect; acuzativul (Ac.) cazul complementului direct; vocativul (V.) cazul adresarii directe (v. fiecare caz in parte). ◊ ~ adnominál: nume dat G. deoarece depinde de un nume (substantiv) k in sintagma latina memoria rerum sau romaneasca memoria lucrurilor. ◊ ~ prepozitzionál: c. construit cu o prepozitzie cei este specifica k de exemplu genitivul dativul shi acuzativul in limba romana. ◊ ~ instrumentál: c. complementului circumstantzial instrumental (in limba rusa). ◊ ~ ablatív: c. complementului circumstantzial (in latina). ◊ ~ locatív: c. al flexiunii nominale in unele limbi care arata locul unde se petrece actziunea verbului.