CAZ cazuri s. n. I. 1. Imprejurare circumstantza situatzie. In acest caz. In tot cazul. ◊ Caz de fortza majora = situatzie in care cineva nu poate proceda cum ar vrea din cauza unor imprejurari mai puternice decat vointza sa. Caz de conshtiintza = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei shi un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul k... = a presupune k... A face caz de ceva = a acorda prea multa importantza unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidentza in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire boala. Doua cazuri de scarlatina. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functziuni sintactice ale substantivului adjectivului articolului pronumelui shi numeralului. Lat. lit. casus (fr. cas).