BULBÚC bulbuci s. m. I. 1. Bashica de apa de sapun de spuma de aluat (cand dospeshte) etc. 2. Corp sferic (k o bashica). II. 1. Planta erbacee toxica din familia ranunculaceelor cu flori mari globuloase de culoare galbena cu vinishoare verzi pe dinafara raspandita in regiunile de munte shi ocrotita de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia campanulaceelor viguroasa shi inalta pana la un metru cu flori mari albastre care creshte prin paduri (Campanula trachelium). Formatzie onomatopeica.

bulbúc sm [At: LB / V: bolbóc borbóc ~úsh / Pl: ~uci / E: fo] 13 Bashica de apa (de sapun de spuma etc.). 4 Corp sferic. 5 Planta erbacee toxica din familia ranunculaceelor cu flori mari globoase de culoare galbena cu vinishoare verzi pe dinafara raspandita in regiunile de munte shi ocrotite de lege Si: balbor bulbor bulbuceldemunte gloantza marauriu fustarandunelii (Trollius europaeus). 6 Vartej de apa. 7 (Lpl) Planta erbacee din familia campanulaceelor viguroasa shi inalta pana la un metru cu flori mari albastre care creshte prin paduri (Campanula trachelium).

BULBÚC bulbuci s. m. I. 1. Bashica de apa de sapun de spuma de aluat (cand dospeshte) etc. 2. Corp sferic (k o bashica). II. 1. Planta erbacee toxica din familia ranunculaceelor cu flori mari globuloase de culoare galbena cu vinishoare verzi pe dinafara raspandita in regiunile de munte shi ocrotita de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia campanulaceelor viguroasa shi inalta pana la un metru cu flori mari albastre care creshte prin paduri (Campanula trachelium). Formatzie onomatopeica.

BULBÚC bulbuci s. m. I. 1. Bashica de apa de sapun de spuma de aluat (cind dospeshte) etc.; clabuc. Aluatul bolborosea scotea nishte bulbuci mari. CAMILAR N. II 325. Balta scapara de bulbuci. SADOVEANU N. F. 74. Zvirleam citeva [pietre] de incuiam pe dracul in fundul shtioalnei cu bulbuci la gara. CREANGA A. 65. Ploua ploaie cu bulbuci SHi tu bade tot te duci! JARNÍKBIRSEANU D. 313. ◊ (Metaforic) SHi aramile amestecate cu argint [clopotele]... se scufundara in bulbuci clocotitori. SADOVEANU O. I 537. 2. (Neobishnuit) Corp rotund (k un glob). Bulbuc de aur In piele de taur (Soarele). GOROVEI C. 350. JSH Bulbucii ochilor = globii ochilor. [Soldatzii ostenitzi] ishi trageau pleoapele peste bulbucii ochilor. CONTEMPORANUL S II 1949 nr. 162 6/1. 3. (Rar) Boboc de floare. Dar din fundul lacului ieshea un glas... printre bulbucii de nufar. RETEGANUL P. I 48. II. (Popular) Planta erbacee din familia ranunculaceelor cu flori mari globuloase de culoare galbena cu vinishoare verzi pe dinafara; creshte prin pashunile din regiunile muntoase (Trollius europaeus). Eu sa ma despart de stina... Sa las cringuri sa las hurii SHi poiana cu bulbucii! COSHBUC P. II 168. Pe cea lunca cu bulbuci Pashte badea nishte junci. SHEZ. IV 234. Varianta: (I 1) bolbóc (SANDUALDEA D. N. 223) s. m.

BULBÚC bulbuci s. m. I. 1. Bashica de apa de sapun de spuma de aluat (cand dospeshte) etc. 2. Corp rotund (k o bashica). II. Planta erbacee cu flori mari de culoare galbena cu vinishoare verzi pe dinafara (Trollius europaeus). Postverbal al lui bulbuca.

BULBÚC¹ ~ci m. 1) Bashica (de aer) care se formeaza la suprafatza lichidelor shi a unor materii semilichide sau vascoase (aluat var etc.) sub actziunea anumitor factori. /v. a bulbuca

BULBÚC² ~ci m. mai ales la pl. Planta erbacee toxica cu flori mari galbeneverzui raspandita in regiunile muntoase. /v. a bulbuca

bulbuc n. 1. izvor ce are deschiderea pe fundul unui rau shi se vede bulbucind pe suprafatzai; 2. bashica de apa val de lichid: ploua cu bulbuci. [Abstras din bulbucà]. ║ m. planta cu florile mari globuloase galbene shi cu vinishoare verzi pe din afara (Trollius europaeus).

1) bulbúc m. (d. bulbul interj. care arata zgomotu uneĭ pietre care cade’n apa ruda cu buba boboc clabuc shi bildibic). Beshica de apa: ploŭa cu bulbucĭ. O planta ranunculacee cu florĭ galbene mirositoare (trollius europaeus).

bolbóc sm vz bulbuc

BOLBÓC s. m. v. bulbuc.

bulbúc s. m. pl. bulbúci

bulbúc s. m. pl. bulbúci

BULBÚC s. (BOT.; Trollius europaeus) (reg.) balbor gloantza bulbuceldemunte fustarandunelii marauriu.

BULBÚC s. v. boboc bulb bulboaca bulboana calceacalului glob ochi splina valvartej valtoare vartej volbura.

BULBUC s. (BOT.; Trollius europaeus) (reg.) bilbor gloantza bulbuceldemunte fustarindunelii marauriu.

bulbuc s. v. BOBOC. BULB. BULBOACA. BULBOANA. CALCEACALULUI. GLOB. OCHI. SPLINA. VALVIRTEJ. VILTOARE. VIRTEJ. VOLBURA.

bulbúc (ci) s. m. 1. Bila obiect rotund in general. 2. Bashica. Var. bolboc bulburush. Creatzie expresiva in care par a se fi impletit doua radacini diferite; una care exprima ideea de „rotunjime” (bull cf. lat. bulla bulbus) shi cealalta care imita zgomotul bulbucelii (blb cf. bilbii). Dupa Cihac II 32 bulbuc provine din pol. babol „bashica” ceh. boubol sb. cr. bobuk; Pushcariu Dacor. I 92 deduce acelashi cuvint din lat. bulla (cf. REW 1385). Mai probabil totzi aceshti termeni cu cei care urmeaza k shi sp. burbuja borbotón shi fr. bourbe au in comun numai faptul k provin totzi din aceeshi radacina expresiva. Der. bolboaca (var. bulboaca bolboana holboana volboana bulboana vulboana hilboana dilboana hilboaca bilboaca bolbura) s. f. (viltoare virtej tromba) pentru care Cihac II 32 propune sl. glubokŭ „profund” de unde rus. glubok pol. gleboki shi numeroase toponime rom. (Holboca Glimbocata etc.); bulbuca (var. bolboca bolbosha bolboci bolboshi bulbuci) vb. (a bolborosi; a se bomba a se curba; a se holba) care CandreaDens. 788 il deriva de la *vŏlvĭcāre din lat. volvere (cf. REW 9444 shi DAR; Candrea) shi care Pericle Papahagi Not. etim. 35 (urmat de Pascu I 113) il pune in legatura cu lat. bulbus; bulbucatura s. f. (proeminentza); bulbuceala s. f. (bolboroseala).

bulbúc bulbuci s.m. 1. (bot.) Planta erbacee toxica cu flori mari globulare galbene (Trollius europaenus L.). Creshte din zona paduroasa pana in zona alpina prin poieni. Planta contzine substantze toxice motiv pentru care animalele erbivore o ocolesc. Se foloseshte in industria farmaceutica (impotriva icterului). Planta ocrotita de lege; monument al naturii (Nadishan 2000: 52). 2. Boboci de floare (pe tzesaturi) (Grai rom. 2000; Plaiutz). ♦ (onom.) Bulbuc nume de familie (13 persoane cu acest nume in Maramuresh in 2007); Bulbuc porecla: Alexa zis Bulbuc dascal in Moisei in perioada 18601873 (Coman 2004: 73). ♦ (mit.) Bulbuc personaj din folclorul maramureshean: „So dus la o fantana sa beie apa. Acolo in fantana era un Bulbuc shi tata apa so tulburat. (…) Bulbuc o ramas acasa sa faca mancare ceilaltz so dus iar in padure” (Biltziu 2002: 313). Creatzie expresiva din rad. bul (cf. lat. bulla bulbus) cu sensul de „rotunjime” dar shi care imita zgomotul bulbucelii (DER); forma onomatopeica (DEX MDA).

bulbúc i s.m. 1. (bot.) Planta erbacee toxica cu flori mari globulare galbene; creshte in fanatzele shi tufishurile umede din zonele inalte (Trollius europaenus L.). In med. se foloseshte contra galbinarii (Borza 1968; Butura 1979). 2. Bulbuc porecla: Alexa zis Bulbuc dascal in Moisei in perioada 18601873 (Coman 2004: 73). 3. (mit.) Personaj din folclorul maramureshean: „So dus la o fantana sa beie apa. Acolo in fantana era un Bulbuc shi tata apa so tulburat. (…) Bulbuc o ramas acasa sa faca mancare ceilaltz so dus iar in padure” (Biltziu 2002: 313). Creatzie expresiva din rad. bul (cf. lat. bulla bulbus) cu sensul de „rotunjime” dar shi care imita zgomotul bulbucelii (DER); forma onomatopeica (DEX).

TROLLIUS L. TROLIUS BULBUCI fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile temperate shi reci ale emisferei nordice 2930 specii erbacee vivace tulpina multi foliata. Frunze alterne; palmatsectate. Flori sferice pina la 3 deseori solitare galbene rozgalbene rar albe invelish floral cu 5 sau mai multe foliole rar cu petale foarte mici nectarifere stamine cu filamente mai scurte. Fructe folicule numeroase sesile pieloase deseori pubescente (Pl. 72 fig. 402).

a face bulbuci expr. (er.) a ejacula.

a ploua cu bashici / cu bulbuci / cu galeata expr. a ploua torentzial.