bulbúc (ci) s. m. 1. Bila obiect rotund in general. 2. Bashica. Var. bolboc bulburush. Creatzie expresiva in care par a se fi impletit doua radacini diferite; una care exprima ideea de „rotunjime” (bull cf. lat. bulla bulbus) shi cealalta care imita zgomotul bulbucelii (blb cf. bilbii). Dupa Cihac II 32 bulbuc provine din pol. babol „bashica” ceh. boubol sb. cr. bobuk; Pushcariu Dacor. I 92 deduce acelashi cuvint din lat. bulla (cf. REW 1385). Mai probabil totzi aceshti termeni cu cei care urmeaza k shi sp. burbuja borbotón shi fr. bourbe au in comun numai faptul k provin totzi din aceeshi radacina expresiva. Der. bolboaca (var. bulboaca bolboana holboana volboana bulboana vulboana hilboana dilboana hilboaca bilboaca bolbura) s. f. (viltoare virtej tromba) pentru care Cihac II 32 propune sl. glubokŭ „profund” de unde rus. glubok pol. gleboki shi numeroase toponime rom. (Holboca Glimbocata etc.); bulbuca (var. bolboca bolbosha bolboci bolboshi bulbuci) vb. (a bolborosi; a se bomba a se curba; a se holba) care CandreaDens. 788 il deriva de la *vŏlvĭcāre din lat. volvere (cf. REW 9444 shi DAR; Candrea) shi care Pericle Papahagi Not. etim. 35 (urmat de Pascu I 113) il pune in legatura cu lat. bulbus; bulbucatura s. f. (proeminentza); bulbuceala s. f. (bolboroseala).