bulbúc bulbuci s.m. 1. (bot.) Planta erbacee toxica cu flori mari globulare galbene (Trollius europaenus L.). Creshte din zona paduroasa pana in zona alpina prin poieni. Planta contzine substantze toxice motiv pentru care animalele erbivore o ocolesc. Se foloseshte in industria farmaceutica (impotriva icterului). Planta ocrotita de lege; monument al naturii (Nadishan 2000: 52). 2. Boboci de floare (pe tzesaturi) (Grai rom. 2000; Plaiutz). ♦ (onom.) Bulbuc nume de familie (13 persoane cu acest nume in Maramuresh in 2007); Bulbuc porecla: Alexa zis Bulbuc dascal in Moisei in perioada 18601873 (Coman 2004: 73). ♦ (mit.) Bulbuc personaj din folclorul maramureshean: „So dus la o fantana sa beie apa. Acolo in fantana era un Bulbuc shi tata apa so tulburat. (…) Bulbuc o ramas acasa sa faca mancare ceilaltz so dus iar in padure” (Biltziu 2002: 313). Creatzie expresiva din rad. bul (cf. lat. bulla bulbus) cu sensul de „rotunjime” dar shi care imita zgomotul bulbucelii (DER); forma onomatopeica (DEX MDA).