BULBÚC bulbuci s. m. I. 1. Bashica de apa de sapun de spuma de aluat (cind dospeshte) etc.; clabuc. Aluatul bolborosea scotea nishte bulbuci mari. CAMILAR N. II 325. Balta scapara de bulbuci. SADOVEANU N. F. 74. Zvirleam citeva [pietre] de incuiam pe dracul in fundul shtioalnei cu bulbuci la gara. CREANGA A. 65. Ploua ploaie cu bulbuci SHi tu bade tot te duci! JARNÍKBIRSEANU D. 313. ◊ (Metaforic) SHi aramile amestecate cu argint [clopotele]... se scufundara in bulbuci clocotitori. SADOVEANU O. I 537. 2. (Neobishnuit) Corp rotund (k un glob). Bulbuc de aur In piele de taur (Soarele). GOROVEI C. 350. JSH Bulbucii ochilor = globii ochilor. [Soldatzii ostenitzi] ishi trageau pleoapele peste bulbucii ochilor. CONTEMPORANUL S II 1949 nr. 162 6/1. 3. (Rar) Boboc de floare. Dar din fundul lacului ieshea un glas... printre bulbucii de nufar. RETEGANUL P. I 48. II. (Popular) Planta erbacee din familia ranunculaceelor cu flori mari globuloase de culoare galbena cu vinishoare verzi pe dinafara; creshte prin pashunile din regiunile muntoase (Trollius europaeus). Eu sa ma despart de stina... Sa las cringuri sa las hurii SHi poiana cu bulbucii! COSHBUC P. II 168. Pe cea lunca cu bulbuci Pashte badea nishte junci. SHEZ. IV 234. Varianta: (I 1) bolbóc (SANDUALDEA D. N. 223) s. m.