bulbúc i s.m. 1. (bot.) Planta erbacee toxica cu flori mari globulare galbene; creshte in fanatzele shi tufishurile umede din zonele inalte (Trollius europaenus L.). In med. se foloseshte contra galbinarii (Borza 1968; Butura 1979). 2. Bulbuc porecla: Alexa zis Bulbuc dascal in Moisei in perioada 18601873 (Coman 2004: 73). 3. (mit.) Personaj din folclorul maramureshean: „So dus la o fantana sa beie apa. Acolo in fantana era un Bulbuc shi tata apa so tulburat. (…) Bulbuc o ramas acasa sa faca mancare ceilaltz so dus iar in padure” (Biltziu 2002: 313). Creatzie expresiva din rad. bul (cf. lat. bulla bulbus) cu sensul de „rotunjime” dar shi care imita zgomotul bulbucelii (DER); forma onomatopeica (DEX).