BÚCLA bucle s. f. I. 1. SHuvitza de par rasucita in spirala; zuluf carliontz. 2. Portziune de fir textil rasucita in timpul tricotarii in forma de bucla (I 1). II. 1. Curba dintrun drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa. 2. Piesa metalica care se fixeaza prin indoire capatul unui cablu. 3. (Inform.) Secventza a instructziunilor unui program repetabila in executzie pana la indeplinirea conditziei cerute. ◊ Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secventze sonore inregistrate. Din fr. boucle.

BÚCLA bucle s. f. I. 1. SHuvitza de par rasucita in spirala; zuluf carliontz. 2. Portziune de fir textil rasucita in timpul tricotarii in forma de bucla (I 1). II. 1. Curba dintrun drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa. 2. Piesa metalica care se fixeaza prin indoire capatul unui cablu. 3. (In sintagma) Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secventze sonore inregistrate. Din fr. boucle.

BÚCLA¹ bucle s. f. SHuvitza de par rasucita in spirala; zuluf cirliontz. Ishi indrepta palarioara peste buclele aurii. REBREANU R. I 185. Buclelei de aur cad pe albui sin Rozele shi crinii pe fatzai sengin. BOLINTINEANU O. 33. Copila... a cariia par... cadea in bucle unduioase pe umerii sai. NEGRUZZI S. I 226.

BÚCLA² bucle s. f. 1. Curba foarte pronuntzata folosita la racordarea portziunilor drepte ale unui drum in serpentina. 2. Piesa metalica care se indoaie shi se fixeaza capatul unui cablu.

BÚCLA bucle s. f. I. 1. SHuvitza de par rasucita in spirala; zuluf carliontz. 2. Parte a ochiului unui fir formata in timpul tricotarii. II. 1. Curba foarte pronuntzata folosita la unirea portziunilor drepte ale unui drum in serpentina. ♦ Portziune sherpuita a unui curs de apa. 2. Piesa metalica care se fixeaza prin indoire capatul unui cablu. Fr. boucle.

BÚCLA s.f. I. 1. SHuvitza de par rasucita; carliontz zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format in timpul tricotarii. II. 1. Curba pronuntzata folosita la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Portziune a unui curs de apa cu o puternica cotitura. 2. Piesa de metal care se fixeaza indoinduse capatul unui cablu. [< fr. boucle].

BÚCLA s. f. 1. shuvitza de par rasucita; carliontz zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintrun cablu dintro conducta etc. avand forma unei portziuni dintro curba inchisa. 4. (inform.) secventza din instructziunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditzii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)

BÚCLA ~e f. 1) SHuvitza de par rasucita in spirala; carliontz; zuluf. 2) Indoitura in forma de latz a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portziune a albiei unui curs de apa avand forma unei curbe foarte pronuntzate. 4) tehn. Piesa metalica care se fixeaza capatul unui cablu. [Sil. bucla] /<fr. boucle

bucla f. inel de par frezat: buclelei de aur cad pe albui san BOL.

1) búcla f. (mrom.) V. bocla.

*2) búcla f. pl. e (fr. boucle d. lat. búccula dim. d. bucca buca obraz). Barb. Ciuf de par cirliontzatz cirliontz zuluf.

búcla (bucla) s. f. g.d. art. búclei; pl. búcle

búcla s. f. (sil. cla) g.d. art. búclei; pl. búcle

BÚCLA s. 1. carliontz cretz inel ondulatzie ondula val zuluf (rar) sfredel sfredelitura (reg.) scarliontz zgarlaunte (Ban.) cocor (prin Munt. shi Mold.) scar. (~ a parului cuiva.) 2. (TEHN.) spira. (~ a unui cablu.)

BUCLA s. 1. cirliontz cretz inel ondulatzie ondula val zuluf (rar) sfredel sfredelitura (reg.) scirliontz zgirlaunte (Ban.) cocor (prin Munt. shi Mold.) scir. (~ a parului cuiva.) 2. (TEHN.) spira. (~ a unui cablu.)

búcla (búcle) s. f. Cirliontz zuluf. Fr. boucle. Der. bucla vb. (a ondula a incretzi) din fr. boucler; buclarisi vb. (a greshi lovitura a o da in bara) a carei formatzie nu este clara. Fiind vorba de un cuvint curent in argoul elevilor shi avind in vedere terminatzia sa proprie inprumuturilor din ngr. presupunem k este vorba de fr. boucler „a tzine la arest” sau „a pedepsi un elev interzicindui sa plece”; in acest caz ar fi termen importat la inceputul sec. XIX in epoca primelor licee franceze din Bucureshti shi Iashi. Nu este probabila explicatzia lui Scriban care pleaca de la bg. burak „sfecla” pentru a construi un vb. *buraklisam „ma inroshesc”.