búcla (búcle) s. f. Cirliontz zuluf. Fr. boucle. Der. bucla vb. (a ondula a incretzi) din fr. boucler; buclarisi vb. (a greshi lovitura a o da in bara) a carei formatzie nu este clara. Fiind vorba de un cuvint curent in argoul elevilor shi avind in vedere terminatzia sa proprie inprumuturilor din ngr. presupunem k este vorba de fr. boucler „a tzine la arest” sau „a pedepsi un elev interzicindui sa plece”; in acest caz ar fi termen importat la inceputul sec. XIX in epoca primelor licee franceze din Bucureshti shi Iashi. Nu este probabila explicatzia lui Scriban care pleaca de la bg. burak „sfecla” pentru a construi un vb. *buraklisam „ma inroshesc”.