BÚCLA s.f. I. 1. SHuvitza de par rasucita; carliontz zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format in timpul tricotarii. II. 1. Curba pronuntzata folosita la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Portziune a unui curs de apa cu o puternica cotitura. 2. Piesa de metal care se fixeaza indoinduse capatul unui cablu. [< fr. boucle].