BÓUR bouri s. m. 1. Taur salbatic care traia odinioara shi in tzara noastra socotit stramoshul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stema a Moldovei reprezentand un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inroshit) cu care se insemnau vitele pietrele de hotar raufacatorii etc. Lat. bubalus.

bóur [At: PRAV. MOLD. / V: buar boar buor boar bohar bor / P: bour / Pl: ~i / E: lat bubalus] 1 sm Mamifer salbatic din rasa bovina care traia odinioara shi prin muntzii Moldovei (Bos primigenius). 2 sm (Pan; Trs; if bor) Melc. 3 sm Capat al unui obiect (adus in sus asemenea coamelor bourului) Cf bot. 4 sm (Pre) Parte de dinainte curbata in sus a talpilor saniei Cf calcai. 5 sm (Pre) Bot al luntrei. 6 sm Emblema de odinioara a Moldovei reprezentand un cap de bou. 7 sm (Mol; inv) Fier cu marca unui cap de bou cu care se infierau vitele masurile obiectele care serveau k puncte de delimitare criminalii etc. 8 sm (Mol; inv; pex) Orice semn domnesc sau oficial (mai apoi shi particular) de infierare. 9 sm (Pex) Cicatrice cauzata de infierare. 10 sm (Mol; inv) Impozit asupra vinului care se lua pentru infierarea butzilor cu bourul domnesc. 11 a (Is) Coarne ~ Coarne cu varfurile aduse unul spre altul sau unul inainte shi altul inapoi. 12 av (Inv) Iute k bourul (1).

BÓUR bouri s. m. 1. Taur salbatic care traia odinioara shi in tzara noastra socotit stramoshul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stema a Moldovei inchipuind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inroshit) cu care se insemnau raufacatorii vitele pietrele de hotar etc. Lat. bubalus.

BÓUR bouri s. m. 1. Taur salbatic (spetza astazi disparuta in tzara noastra) socotit k stramosh direct al vitelor mari cornute de la noi shi al carui cap era reprezentat pe vechea stema a Moldovei (Bos primigenius). Era un bour batrin cu coama murga insa cu celalalt par deschisalburiu. SADOVEANU F. J. 374. Bouri naltzi cu stemen frunte. EMINESCU O. I 101. 2. (Mold. invechit) Fier cu marca unui cap de bour (1) cu care se infierau odinioara criminalii shi se insemnau vitele masurile pietrele de hotar etc.; (mai tirziu) orice semn domnesc sau oficial de infierare. Se cunosc boii din cireada shi caii din herghelie de pre bourul lor. NEGRUZZI S. I 298.

BÓUR bouri s. m. 1. Taur salbatic care traia odinioara shi in tzara noastra socotit k stramoshul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Inv.) Vechea stema a Moldovei inchipuind un cap de bour (1). 2. (Inv.) Fier (inroshit) cu care se insemnau raufacatorii vitele pietrele de hotar etc. Lat. bubalus.

BÓUR ~i m. 1) Taur salbatic stramosh direct al vitelor cornute mari care traia odinioara shi pe meleagul nostru. 2) Stema veche a Moldovei reprezentand capul acestui animal. 3) Partea de dinainte a talpii de la sanie intoarsa in sus (in forma coarnelor acestui animal). [Sil. bour] /<lat. bubalus

BOUR adj. adv. shi s. m. (Mold.) 1. S. m. Taur salbatic. A: Cap de buar. PRAV. Fiara aceasta cei zic bour poate k au fost zimbru. N. COSTIN. Boarul carile impreuna cu catzaua Molda sa se fi inecat in apa Moldovei. CANTEMIR HR.; cf. DOSOFTEI PS. // B: Gonind un buor sau fost inecat coteica intro apa. R. POPESCU. 2. Adj. Indreptat atzintit (despre coarne; k ale bourului). TZinete cerbule cu coarnele cele boure. NECULCE; cf. DOSOFTEI PS. 3. Adv. Iute k bourul. Vadzuiu pre spurcatul suinduse buor. DOSOFTEI. PS. Variante: boar (CANTEMIR HR.) buar (PRAV.) buor (DOSOFTEI PS; R. POPESCU). Etimologie: lat. bubalus. Vezi shi buara buarat. Cf. buarat. adjectiv adverb substantiv masculin

bour m. Mold. 1. soiu de bou negru cu o varga alba pe spinare; odinioara in padurile din Carpatzi azi numai in codrii din Lituania numit in Muntenia zimbru (Bos urus): bouri ’naltzi cu steme ’n frunte EM.; 2. pajerea Domnilor Moldovei (adica un cap de bou): pe d’asuprai steagul cu bour AL.; 3. semn (primitiv un bour) cu care se infiera in vechime facatorii de rele shi apoi vitele: cum se cunosc boii din cireada shi caii din herghelie de pe bourul lor NEGR.: 4. partea dinainte ce este ridicata dela talpa saniei (cea dinapoi se cheama calcaiu); 5. botul luntrei. [Vechiurom. buar = lat. BUBALUS].

bóur m. (lat. búbalus bivol de unde s’a facut *bualu *buaru apoĭ buar buor boor shi bor ĭar azĭ bour k nour shi nor din núbilum. V. bivol 1). 1) Un fel de boŭ salbatic (bos urus) care traĭa in mare numar pin codriĭ din centru Europeĭ shi pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romaniĭ dupa Germanĭ il numeaŭ urus ĭar Cezar (B. G. VI 28) zice k pe timpu luĭ eraŭ multzi bourĭ in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseorĭ a fost confundat cu zimbru (care traĭa shi el pe la noi). Marca Moldoveĭ shi a Mecklemburguluĭ era un cap de bour. 2.) Danga (care era gravat un cap de bour) cu care se insemnaŭ vitele criminaliĭ stilpiĭ shi copaciĭ de hotar. 3.) Copac lasat k semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaŭa cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechĭ. (Dos. Nec.). Coarne boure coarne curbe shi marĭ (de ex. k cele de cerb).

bor⁴ sn vz bour

BOAR s. m. v. bour. substantiv masculin

BUAR s. m. v. bour. substantiv masculin

BUOR adj. adv. shi s.m. v. bour. adjectiv adverb substantiv masculin

bóur s. m. pl. bóuri

bóur s. m. pl. bóuri

BÓUR s. v. bot pisc.

bour s. v. BOT. PISC.

boúr (bóuri) s. m. 1. Taur salbatic bou sur. 2. (Mold. rar) Bou. 3. Capat incovoiat al unui obiect. 4. Emblema stema pecete a Moldovei. 5. (Inv.) Impozit pe vin. 6. (Adj.) Se spune despre coarnele indoite in asha fel incit se unesc la virfuri. Var. buar buor boar bo(ho)r toate inv. Lat. būbalus (Tiktin ZPRh. XII 221; Pushcariu 214; REW 1351; CandreaDens. 172; Philippide II 635; DAR); cf. alb. bualj v. fr. bugle sp. bubalo. Lat. bubalus se alterase deja cf. bobulum „bestia silvatica habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil sa fi existat o confuzie cu lat. bubulus „taurash” ceea ce ar fi ushurat confuzia ulterioara intre cele doua animale bou shi bour prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu Arhiv. considera k bour este reprezentant al lat. bos urus. Der. boura vb. (a indrepta a inaltza a ridica); bourean s. m. (bou; nume propriu de bou) care CandreaDens.169 il deriva de la bou; cf. opinia contrara a lui Pascu Beiträge 16; bourel s. m. (bour tinar; melc; animal Lucanus cervus; pasare aurel; instrument muzical popular); bourel adj. (ascutzit cu virf); bouresc adj. (de bour); bouri vb. (a ridica a indrepta); bourie s. f. (grajd de boi); bouriu adj. (ascutzit cu virf). Trebuie adaugat probabil aici bur care apare numai in expresia destul de rara bou bur „bou balan”. Dupa Diculescu Dacor. IV 398 (cf. REW 1416) ar fi vorba de lat. burrus. Dar ar putea fi shi una din diferitele formule de reducere a lui bour cf. buar boor › bor. Aceasta reducere care ar fi normala (cf. nour › nor) sa oprit probabil intrucit cuvintul a ieshit mai mult sau mai putzin din uz o data disparut animalul (cf. CandreaDens. 172; dupa Graur BL III 53 conservarea lui ou se datoreaza influentzei lui r).

boúr bouri s.m. (zool.) Taur salbatic (Bos primigenius). ♦ (mit.) Animal legendar (azi disparut) vanat de voievodul maramureshean Dragosh: „Caci umbland pastorii de la Ardel ce se chiama Maramuresh in muntzi cu dobitoacele au dat de o fiara ce se chiama bour shi dupa multa goana ce au gonit prin muntzi cu dulai o au scoso la shesu apei Moldovei…” (Ureche Letopisetzul TZarii Moldovei); „Pusau in pecetea domniei tzarii cap de bouri ce se vede pana azi” (Neculae Costin). ♦ (top.) Boureni localitate (a.d. 1415) in Maramureshul din dreapta Tisei (Filipashcu 1940). Lat. bubalus „bour bivol” (Tiktin Pushcariu CDDE Philippide Scriban MDA).

boúr i s.m. Taur salbatic. Animal legendar vanat de voievodul maramureshean Dragosh: „Caci umbland pastorii de la Ardel ce se chiama Maramuresh in muntzi cu dobitoacele au dat de o fiara ce se chiama bour shi dupa multa goana ce au gonit prin muntzi cu dulai o au scoso la shesu apei Moldovei…” (Ureche Letopisetzul TZarii Moldovei); „Pusau in pecetea domniei tzarii cap de bouri ce se vede pana azi” (Neculae Costin). Lat. bubalus.

BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid salbatic disparut socotit stramoshul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pina in sec. 17 in Romania Polonia shi N Rusiei. 2. Vechea stema a Moldovei reprezentind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inroshit) cu care se insemnau vitele raufacatorii etc.