BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid salbatic disparut socotit stramoshul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pina in sec. 17 in Romania Polonia shi N Rusiei. 2. Vechea stema a Moldovei reprezentind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inroshit) cu care se insemnau vitele raufacatorii etc.