boúr (bóuri) s. m. 1. Taur salbatic bou sur. 2. (Mold. rar) Bou. 3. Capat incovoiat al unui obiect. 4. Emblema stema pecete a Moldovei. 5. (Inv.) Impozit pe vin. 6. (Adj.) Se spune despre coarnele indoite in asha fel incit se unesc la virfuri. Var. buar buor boar bo(ho)r toate inv. Lat. būbalus (Tiktin ZPRh. XII 221; Pushcariu 214; REW 1351; CandreaDens. 172; Philippide II 635; DAR); cf. alb. bualj v. fr. bugle sp. bubalo. Lat. bubalus se alterase deja cf. bobulum „bestia silvatica habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil sa fi existat o confuzie cu lat. bubulus „taurash” ceea ce ar fi ushurat confuzia ulterioara intre cele doua animale bou shi bour prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu Arhiv. considera k bour este reprezentant al lat. bos urus. Der. boura vb. (a indrepta a inaltza a ridica); bourean s. m. (bou; nume propriu de bou) care CandreaDens.169 il deriva de la bou; cf. opinia contrara a lui Pascu Beiträge 16; bourel s. m. (bour tinar; melc; animal Lucanus cervus; pasare aurel; instrument muzical popular); bourel adj. (ascutzit cu virf); bouresc adj. (de bour); bouri vb. (a ridica a indrepta); bourie s. f. (grajd de boi); bouriu adj. (ascutzit cu virf). Trebuie adaugat probabil aici bur care apare numai in expresia destul de rara bou bur „bou balan”. Dupa Diculescu Dacor. IV 398 (cf. REW 1416) ar fi vorba de lat. burrus. Dar ar putea fi shi una din diferitele formule de reducere a lui bour cf. buar boor › bor. Aceasta reducere care ar fi normala (cf. nour › nor) sa oprit probabil intrucit cuvintul a ieshit mai mult sau mai putzin din uz o data disparut animalul (cf. CandreaDens. 172; dupa Graur BL III 53 conservarea lui ou se datoreaza influentzei lui r).