BÓUR bouri s. m. 1. Taur salbatic (spetza astazi disparuta in tzara noastra) socotit k stramosh direct al vitelor mari cornute de la noi shi al carui cap era reprezentat pe vechea stema a Moldovei (Bos primigenius). Era un bour batrin cu coama murga insa cu celalalt par deschisalburiu. SADOVEANU F. J. 374. Bouri naltzi cu stemen frunte. EMINESCU O. I 101. 2. (Mold. invechit) Fier cu marca unui cap de bour (1) cu care se infierau odinioara criminalii shi se insemnau vitele masurile pietrele de hotar etc.; (mai tirziu) orice semn domnesc sau oficial de infierare. Se cunosc boii din cireada shi caii din herghelie de pre bourul lor. NEGRUZZI S. I 298.