BOUR adj. adv. shi s. m. (Mold.) 1. S. m. Taur salbatic. A: Cap de buar. PRAV. Fiara aceasta cei zic bour poate k au fost zimbru. N. COSTIN. Boarul carile impreuna cu catzaua Molda sa se fi inecat in apa Moldovei. CANTEMIR HR.; cf. DOSOFTEI PS. // B: Gonind un buor sau fost inecat coteica intro apa. R. POPESCU. 2. Adj. Indreptat atzintit (despre coarne; k ale bourului). TZinete cerbule cu coarnele cele boure. NECULCE; cf. DOSOFTEI PS. 3. Adv. Iute k bourul. Vadzuiu pre spurcatul suinduse buor. DOSOFTEI. PS. Variante: boar (CANTEMIR HR.) buar (PRAV.) buor (DOSOFTEI PS; R. POPESCU). Etimologie: lat. bubalus. Vezi shi buara buarat. Cf. buarat. adjectiv adverb substantiv masculin