BÓCET bocete s. n. 1. Plans zbuciumat insotzit de vaiete strigate tanguiri; jalet vaiet. 2. Specie de poezie populara rituala care insotzeshte manifestarile funerare; cantare de mort. Boci + suf. et.

bócet sn [At: PRAV. MOLD. 84 / V: (inv) boacet (Pl: boacete rar boaceturi) / Pl: ~e / E: boci + et] 1 Vaiete sau cuvinte prin care se exprima o durere mare mai ales sufleteasca. 2 Plans zbuciumat cu vaiete shi tanguiri Si: jalet vaiet. 3 (In ritualul inmormantarilor la tzara) Lamentatzie (improvizata versificata) cantata pe o anumita melodie Si: cantare de mort. 4 (Muz) Cantec melancolic tanguitor prin care se plange un mort.

BÓCET bocete s. n. 1. Plans zbuciumat insotzit de vaiete strigate tanguiri; jalet vaiet. 2. Lamentatzie improvizata de obicei versificata shi cantata pe o anumita melodie care face parte din ritualul inmormantarilor (la tzara); cantare de mort. Boci + suf. et.

BÓCET bocete s. n. 1. Plins zbuciumat insotzit de vaiete; tinguire. Neputind sashi conteneasca bocetul ishi intoarse obrazul catre gard. PAS L. I 139. Lasa maica bocetul K sa nutzi pierzi cumpatul. TEODORESCU P. P 520. Din sat se radica Glas de muma plingator Bocet lung patrunzator. ALECSANDRI P. I 111. 2. Cuvinte sau versuri traditzionale rituale cintate cu glas jalnic pe o melodie recitativa la inmormintari de rudele mortului sau de bocitoare. Priveau cu totzii cum mama mortului hohoteshte bocetul.. DUMITRIU N. 154. Larma Bocete de prohod Miini se deznoada Inimi se sfarma. TOMA C. V. 350.

BÓCET bocete s. n. 1. Plans zbuciumat insotzit de vaiete; tanguire. 2. Compunere versuri traditzionale rituale inganate spuse cu glas jalnic la inmormantari. Din boci + suf. et.

BÓCET ~e n. 1) Plans sfashietor insotzit de vaiete strigate tanguiri. 2) Specie a liricii populare constand din versuri sau cuvinte improvizate cantate pe o melodie lamentata la inmormantari; cantec funebru. /a boci + suf. ~et

bocet n. 1. cantec de jale ce se rosteshte la mortzi; 2. planset cu tzipete shi vaiete. [Derivat din boci lit. strigat de jale corespunzand sinonimului vocero din Corsica].

bócet n. pl. e (d. bocesc cu suf. et k’n plinset). Plinset cu voce. Cintec de jale la mortzĭ.

bócet s. n. pl. bócete

bócet s. n. pl. bócete

BÓCET s. plangere tanguire (pop.) jelanie (inv.) jalovanie. (~ la inmormantare.)

BOCET s. plingere tinguire (pop.) jelanie (inv.) jalovanie. (~ la inmormintare.)

bocet (in folcl. rom.) melopee* ce reprezinta exprimarea veridica directa spontana a durerii personale pentru cel plecat „din lumea cu dor in cea fara dor” „revarsarea melodica a parerii de rau” (Brailoiu) shi un act traditzional obligatoriu. In cadrul ceremonialului funebru b. nu are loc fix; se boceshte inainte shi dupa inmormantare (la zile shi date stabilite) uneori numai de femei din familie alteori shi straine individual sau in grup. In unele zone b. este insotzit. eterofonic (v. eterofonie) de instr. aerofone obicei practicat shi de getodaci shi de romani. Nu exista bocitoare profesioniste ci femei talentate care sunt chemate sau vin din initziativa proprie sa „se jeleasca” (sa „se cante”). Unele texte precreshtine pastreaza elemente ale stravechii credintze despre moartea k o „trecere in alta lume” despre legatura dintre vii shi mortzi alaturi de aspecte ale vietzii de familie shi sociale momente din viatza defunctului. Tematica difera dupa varsta grad de rudenie: b. p. frate mama tata copil tanar etc. B. utilizeaza imagini teme procedee de creatzie consacrate de traditzie specifice genului shi alte comune mai multor genuri (ex.: cantecul de nunta v. repertoriu (2); colinda*). Astfel metafore („dalbul de pribeag”; „luminaaprinsa” a mortzii; „cale lunga neintorcatoare”; „ridica gene la sprancene”) imagini ale tragediei orfanilor shi vaduvelor ale durerii care ia proportzii cosmice („Plangetzi shi voi codrilor/Mandrelor paduri”; renashterea trupului in plante shi flori; casa „din fundul pamantului” izvorul format din lacrimile mamei) intonatzii interogative exclamatzii epitete personificari imprecatzii adresate mortzii invocari catre defunct pentru a se scula a merge la lucru („K nui vreme de dormit/SHii vreme de secerish”.) Romanii au avut shi b. nelegate de ritualul funebru: pentru cei plecatzi la armata la razboi la „stapan” la arderea unei case etc. In ce priveshte trasaturile stilisticstructurale se deosebec 3 categorii: b. improvizate* pe texte neversificate asociate cu o melodie libera apropiata de doina* ritm liber; b. pe text versificat numai in momentul interpretarii pe versuri octosilabice izometrice asociate cu melodii de forma fixa shi b. cu text versificat izometrie pe melodii cu forma fixa strofica care poate fi dizolvata prin libertatea de repetare shi alternare a randurilor melodice*. Melodiile b. au caracter de recitativ* factura arhaica ritm liber sau giusto silabic [v. sistem (II 6)] material sonor redus (cvarta* cvinta* sexta*) forme simple de 24 randuri inrudite (AA_c; AB; ABB_c; ABAB) profil descendent intervale mici sunete netemperate (v. temperare). De o puternica expresivitate shi caracter dramatic b. trebuie sa corespunda unor legi estetice traditzionale care se refera la tempo (2) intensitate (2) registru (I) text poetic. Sin.: cantare mortzasca; cantec de jale; jelet; vaet (de jele).

BOCET (< de la a boci) Specie a genului liric popular care face parte din creatzia populara rituala in cuprinsul careia sint exprimate sentimentele de jale pentru cel disparut. Folclorishtii vad in ele o moshtenire de la romani care cunoshteau o adevarata institutzie a bocitoarelor denumite praeficae. Se face totushi o deosebire intre bocetele propriuzisc (simple tinguiri improvizatzii libere) shi cintecele ceremoniale de inmormintare reminiscentze ale unor stravechi credintze shi practici populare legate de locul shi momentul in care sint rostite asemeni bocetului; Al de groapa rostit la cimitir Cintecul bradului in drum spre cimitir Cintecul zorilor intonat alternativ de un grup de femei in zori la fereastra locuintzei celui mort Cintecul cel mare intonat la inmormintare. Clasificari k bocet de mama de tata de sotz de sotzie de fata de flacau etc. au drept criteriu gradul de rudenie virsta celui mort. Termenul bocet apare alaturi de alte denumiri k jeliri cintece de mort. Expresie a lirismului elegiac bocetele se caracterizeaza printro mare bogatzie metaforica prin impletirea formelor de versificatzie libera shi fixa. Spre deosebire de alte creatzii populare aria lor geografica folclorica este restrinsa datorita circularii in putzine variante. Ex. Nici o moarte nui amara K moartea de primavara Penfrunzitul codrului Pe cintecul cucului... Moarte moarte rea mai eshti: Tu acolo nazuieshti Unde tu nu trebuieshti. Moarte acolo ai nazuit Unde tu nai trebuit K tziai pus mina pe masa SHi neai facut larg prin casa SHi tziai pus mina pe grinda SHi neai facut larg prin tinda SHi tziai pus mina pe scara SHi neai facut larg peafara. Bocetele se disting shi printro deosebita expresivitate a limbii: intorsaturi de fraze exclamative interogatzii blesteme personificari shi abundentza diminutivelor. Ex. . Din a tale sprincenele Cum vor creshte viorele! Din ai tai dragi ochishori Au sa creasca dalbe flori. Fiind intonat de bocitoare speciale bocetul se executa intrun anumit fel dupa un ritual traditzional. Mimica gesturile shi mishcarile bocitoarelor constituie un fel de prezentare scenica de spectacol de teatru. Versificatzia bocetului de cele mai adeseori neregulata se caracterizeaza prin folosirea troheului k unitate metrica shi a rimei imperecheate cu frecvente asonantze.

BÓCET (<boci) s. n. 1. Plins insotzit de vaiete tinguiri strigate. 2. Specie de poezie populara rituala integrata ceremonialului de inmormintare construita in jurul unor simboluri fixe („Cintecul Craiului” „Cintecul zorilor”).