BÓCET bocete s. n. 1. Plins zbuciumat insotzit de vaiete; tinguire. Neputind sashi conteneasca bocetul ishi intoarse obrazul catre gard. PAS L. I 139. Lasa maica bocetul K sa nutzi pierzi cumpatul. TEODORESCU P. P 520. Din sat se radica Glas de muma plingator Bocet lung patrunzator. ALECSANDRI P. I 111. 2. Cuvinte sau versuri traditzionale rituale cintate cu glas jalnic pe o melodie recitativa la inmormintari de rudele mortului sau de bocitoare. Priveau cu totzii cum mama mortului hohoteshte bocetul.. DUMITRIU N. 154. Larma Bocete de prohod Miini se deznoada Inimi se sfarma. TOMA C. V. 350.