bărbăție sf [At: GCR 192/₂₃ / Pl: ~ii / E: bărbat + -ie] 1 Faptul de a fi bărbat. 2 Vârsta de maturitate a bărbatului. 3 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 4 Virilitate. 5 (Fig) Organul genital masculin. corectată

BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; epoca de maturitate a bărbatului. 2. Vigoare bărbătească, virilitate; fig. putere, curaj, vitejie. Citesc, iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22. Calul spuse fetei cu ce tertipuri îmbla tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16. [Făt-Frumos] se repezi cu bărbăție spre potecă. POPESCU, B. II 22.

BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat¹ (1); vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate; putere; curaj, energie. – Din bărbat¹ + suf. -ie.

BĂRBĂȚÍE f. 1) Vârstă matură a bărbatului. 2) Totalitate de caractere fizice și sexuale ale bărbatului. 3) Forță fizică proprie bărbaților; vigoare de bărbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; îndrăzneală; cutezanță. [Art. bărbăția; G.-D. bărbăției; Sil. -ți-e] /bărbat + suf. ~ie

bărbăție f. 1. vârsta bărbatului; 2. curaj, vitejie.

bărbățíe f. (d. bărbat). Vîrsta de bărbat. Fig. Virilitate, vigoare, forță. Vitejie.

bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

BĂRBĂȚÍE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.) 3. v. curaj. 4. v. vitejie.

BĂRBĂȚÍE s. v. maturitate.

BĂRBĂȚIE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.) 3. bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) întrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (~ caracterului său.) 4. bravură, curaj, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ în luptă.)

bărbăție s. v. MATURITATE.

Bărbăție ≠ lașitate, poltronerie